Auzul pisicilor este deosebit de dezvoltat, asa cum este usor de constatat daca observi capacitatea de orientare a pavilioanelor auriculare. Dintre toate mamiferele, audiograma pisicii este una dintre cele mai ample, fiind de circa 10,5 octave. In cazul frecventelor joase, sensibilitatea auditiva a felinelor este similara cu cea a omului, dar este mult mai mare in cazul celor medii si inalte. Limita superioara la pisici corespunde cu cea a soarecelui. Pentru a localiza cu precizie originea unui sunet, animalele trebuie sa ramana nemiscate si sa-si orienteze pavilioanele catre sursa.
Mirosul este mai putin dezvoltat fata de vedere sau auz. Acesta este utilizat de pisica pentru a decide daca accepta sau refuza un aliment. Pisicile care isi pierd calitatile olfactive au mari probleme cu apetitul, cu toaleta, iar masculii nu mai pot curta femelele. Felinele utilizeaza mirosul corpului pentru a se recunoaste si a se individualiza reciproc.
La nivelul grupului, femelele isi recunosc puii, iar adultii isi semnaleaza propria prezenta, marcand teritoriul cu mirosul glandelor sudoripare si sebacee. Femelele semnaleaza masculilor disponibilitatea pentru imperechere prin intermediul mirosului, iar masculii isi marcheaza teritoriul. Mirosul individual e produs de glandele sudoripare si sebacee. Glandele sudoripare sunt prezente intre pernute, langa buze, pe barbie si la nivelul anusului.
Glandele sebacee sunt bine dezvoltate si pozitionate in anumite puncte ale corpului: pe maxilarul superior, pe preputul masculului si in partea superioara a cozii. Masculii poseda si doi noduli de glande sebacee, care formeaza un fel de buzunar pe lateralele anusului.
Toate aceste glande ajuta, in principal, la comunicarea olfactiva, semnaland, prin intermediul miscarilor de frecare si al stropilor de urina, prezenta pisicii, marcarea teritoriului si cateva caracteristici individuale, precum sexul, maturitatea si receptivitatea sexuala. Masculii si femelele tind sa marcheze in puncte precise, care apoi sunt frecvent inspectate.
Pisica este dotata cu receptori tactili optimi, distribuiti pe intregul corp. Cei mai evidenti receptori sunt mustatile si firele lungi de par situate deasupra ochilor. De o importanta fundamentala sunt si membrele anterioare, dotate cu o multime de receptori mecanici, utili in timpul vanatorii si pentru a manipula mancarea.
