Broaştele, asemenea multor alte animale sălbatice, au nevoie de diversiuni pentru a scăpa de prădători. Dacă anumite specii de şopârle renunţă la vârful cozii pentru a se apăra, anumite specii de broaşte se camuflează în mediul de viaţă sau secretă substanţe otrăvitoare foarte nocive atât pentru prădători cât şi pentru oameni.
Sunt mici, colorate puternic şi fac parte din familia Dendrobatidae.
Aceste broaşte sunt uşor de remarcat datorită faptului că sunt colorate în nuanţe puternice. Tocmai în acest fel atrag atenţia prădătorilor, pentru a-i avertiza că ar fi bine să le ocolească teritoriul. Majoritatea speciilor din această familie conţin alcaloizi în pielea lor, substanţe chimice folosite de oameni la nicotină sau diverse toxine. Până de curând, nu se cunoşteau modalităţile prin care aceste broaşte produceau această substanţă însă studii recente au evidenţiat faptul că din alimentaţia lor fac parte diverse plante şi insecte care sintetizează alcaloizii. Această dietă permite ca substanţa să se depoziteze în corpul amfibienilor însă fără a-i răni. Procesul prin care alcalozii sunt asimilaţi de organismele broaştelor, a rămas un mister.
Broaştele crescute în captivitate, fără a avea acces la dieta lor obişnuită, sunt inofensive.
 |
| Tinctorius Azureus. Foto: Michael Gäbler |
Golden Poison Frog sau Golden Dart Frog măsoară doar 5 cm în lungime însă e una dintre cele mai periculoase broaşte din lume. Din fericire, nu trăieşte în România ci doar pe coasta Pacifică a Columbiei şi nu oriunde, ci doar în pădurile tropicale, la altitudini de 100-200 de metri unde temperatura e constant de 26 de grade Celsius iar umiditatea este de 80-90%. Toxina emanată de această broască, batrachotoxina, paralizează muşchii, persoana care a intrat în contact cu substanţa sfârşind în chinuri groaznice. Se presupune că o singură broască are de 8 ori doza letală unui om.
Membrii triburilor din Panama, precum tribul Choco, folosesc toxina la vânătoare. Pentru că această broască nu emană batrachotoxina decât în situaţii care-i pun viaţa în pericol, adeseori membrii tribului enervează animalul pentru a-şi putea înmuia vârfurile săgeţilor în toxină. E lesne de înţeles că în pădurile tropicale orice vietate se mănâncă, aşa că nici Broasca Galbenă nu e o excepţie. Pentru a fi bună de mâncat, aceasta e fiartă bine înainte de a fi servită ca felul întâi.
 |
| Phylobates terribilis. Foto: simpologist/Flickr.com |
Această specie minusculă de broască otrăvitoare (măsoară între 17.5 şi 22 de milimetri!) se găseşte în America Centrală, predominant în Costa Rica. Poate fi întâlnită într-o mare varietate de culori peste 30 de nuanţe, multe dintre ele fiind culorile naturale ale speciei. Culorile puternice au scopul de a-şi avertiza prădătorii că nu are timp de pierdut cu ei, mai ales că toxinele conţinute de pielea sa sunt letale. Dieta sa consistă în antropode. Din fericire, toxina produsă de aceste broaşte mici nu este letală omului.
 |
| Oophaga pumilio. Foto: thaths/Flickr.com |
Această specie fascinantă ce se evidenţiază prin coloritul cu verde şi negru, poate fi întâlnită în America Centrală şi zonele nord-vestice ale Americii de Sud. Nici în Hawaii nu scăpaţi de ea, fiind introdusă în acest habitat în 1950 de către biologişti cu scopul de a ţine sub control populaţia de ... ţânţari din Manoa Valley. Având în vedere clima din Hawaii, şansele ca această broască să supravieţuiască, erau foarte ridicate.
 |
| Dendrobates auratus. Foto: Wildfeuer/Wikimedia.org |
Studii recente în domeniul medicinei au relevat faptul că toxina conţinută de această specie de broaşte aduce mari îmbunătăţiri industriei producătoare de medicamente, în speţă calmante şi tratamente împotriva HIV şi a cancerului.
