No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Pisica persana bicolora

Ultima modificare: 2012-08-29 | Data publicării: 2012-08-02
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Pisica persana bicolora
In anul 1955 pisicile persane bicolore au fost recunoscute ca rasa individuala iar de atunci au aparut o serie de variatii fumos colorate: albastru cu alb, alb cu negru, crem cu alb sau alb cu roscat.

Origini necunoscute

Cu toate ca exista dovezi destul de vechi despre existenta acestei rase de pisici, persanele bicolore au inceput sa apara la expozitii de un timp relativ scurt. Aparent, nu s-a consemnat nimic despre ele in „cronicile despre pisici” din cauza faptului ca, multa vreme, au fost considerate pisici „de strada” de catre unii crescatori.

 

Pisica persana
Pisica persana bicolora negru cu alb

 

Pisici bicolore

Asa cum va spuneam si mai sus, pisicile persane bicolore au fost recunoscute ca rasa individuala abia in anul 1955. De atunci au aparut o serie de variatii foarte frumos colorate, lucru considerat o performanta importanta deoarece standardele sunt foarte stricte, trebuie ca „petele de culoare" sa fie la egala distanta si sa fie distribuite in mod proportional. La aceasta rasa de pisici, dungile sau firele albe din petele de culoare sunt considerate imperfectiuni. Blana lor lunga, eleganta si moale la atingere, necesita ingrijire zilnica. Asemeni celorlalte pisici persane, nici cele bicolore nu suporta caldura. Sunt pisici care necesita iubire, sunt linistite, ascultatoare, echilibrate.

Ca structura, pisica persana bicolora are un corp solid, picioare groase si scurte, coada scurta, capul rotund si lat. In general, persanele bicolore dau nastere la 3-4 pui. Puii, la fel ca mamicile lor, au un corp bine dezvoltat, sunt precoci si cresc foarte repede.

Variatii si combinatii de culori

Persanele roscate cu alb: au un corp masiv, indesat, cu capul rotund si lat, blana lunga si moale, placuta la atingere. Culorile sunt distantate puternic si sunt proportionale.

Persanele negre cu alb: au un aspect clasic frumos, o contructie putenica, un cap rotund cu ochii mari si coada scurta. Culoarea dominanta a blanitei este negrul, albul fiind prezent doar partial.

Persanele de „culoarea broastei testoase": acest tip a aparut pe la sfarsitul secolului al XIX lea. La expozitii a aparut prima data la inceputul anului 1900 si s-a bucurat de un mare interese din partea celor prezenti. Astfel a devenit rapid populara atat in Europa cat si in America. Cu toate acestea sunt foarte rar intalnite. Cresterea lor nu este deloc usoara, asa ca puii de culoarea „broastei testoase" se bucura de o mare cautare. Crescatorii spun ca pentru a avea un pui de culoarea „broastei testoase” este nevoie de noroc si nu de experienta.

 

Persana gri

 

Exista un gram de adevar in aceasta afirmatie deoarece printre aceste pisici persane predomina femelele. Masculii se nasc foarte rar si cei mai multi sunt sterili. Culoarea „oficiala" este neagra, si amestec de crem si roscat. Aceste culori sunt bine separate una de alta pe blana pisicilor, petele aparute in culori, sunt considerate „pete greseala". Aceste persane sunt docile, frumoase si foarte inteligente. Din nefericire, nu se poate anticipa culoarea puilor, astfel ca nu e o regula ca daca ambii parinti sunt de culoarea „broastei testoase”, puii sa fie la fel, la acestia pot aparea dungile.

Persanele „de culoarea broastei testoase" cu alb: seamana cu celelate, exceptand faptul ca in blana acestora apare si albul. Culorile mai sus mentionate, impreuna cu albul ii acopera ca o manta corpul. Desi nu este o culoare dorita albul trebuie sa apara pe fata, labute si pe pieptul pisicii. Dungile, inelele sau cercurile aparute pe blana sunt considerate imperfectiuni. Nici la aceasta specie pisici persane bicolore nu se poate anticipa culoarea puilor, si, la fel ca si in cazul „suratelor” lor mai sus amintite, masculii sunt aproape intotdeauna sterili.

Persanele cu dungi argintii: sunt o aparitie placuta, cu dungille puternic argintii, fiind mare contrastul. Din pacate din aceasta specie doar 2-3 exemplare se mai pot vedea la marile expozitii internationale. Unii considera ca datorita aparitiei chinchilelor crescatorii le prefera pe acestea din urma. Se pare ca chinchila este un urmas al persanelor insa acest lucru nu s-a dovedit inca. La aceasta specie cea mai nedorita imperfectiune consta intr-un contrast insuficient intre culoare de baza si pete. In general dungile sunt vizibile in mod clar si nu se intersecteaza niciodata. Crescatorii spun ca numarul acestor pisici a inceput sa scada cand, pe langa pisicile cu ochii caprui, prevazuti de standarde, au aparut si pisicile cu ochi verzi.

Persanele maro dungate: crescatorul nu are o sarcina usoara daca doreste sa dezvolte o specie cu model si culoare speciala. Pana in anul 1939 in Anglia au trait aceste pisici persane de o frumusete rara. Dupa razboi insa, numarul acestor pisici a scazut considerabil. In zilele noastre putem asista la o a doua nastere a speciei desi culoarea inca nu a atins nuantele de maro avute inainte de razboi. Desi este denumita pisica persana cu dungi maronii, are mai degraba o culoare a nisipului, cu un model negru, care porneste de pe spate, spre corp iar apoi se uneste pe abdomen - asa numitul model fluture. Capul este mai ingust decat la celelate specii. Urechile sunt situate pe varful capului. Ochii sunt mari, larg deschisi de culoare maro sau aramiu.

 

Pisica persana

 


Tu ce zici?