PIF apare cel mai des la felinele sub trei ani, crescute in locuri aglomerate si expuse la multi factori de stres. E posibil sa existe si o predispozitie genetica pentru aceasta boala. Pisicile de rasa pura, precum birmanezele, abisinienele sau himalayenele, pot fi expuse in aceeasi masura. Pisicutele ale caror mame au fost diagnosticate cu PIF sunt si mai expuse acestui risc.
|
Peritonita infectioasa felina face parte din familia coronavirusurilor feline, care sunt de doua tipuri: Tipul 1 si Tipul 2, fiecare avand cate doua subtipuri, unul virulent si unul nonvirulent. Forma nonvirulenta duce la aparitia unei boli usoare, din care pisica isi poate reveni. Forma virulenta este, de fapt, o mutatie a virusului si duce la aparitia bolii clinice, a peritonitei infectioase feline, care nu se transmite in mod direct.
Exista cativa factori care contribuie la dezvoltarea PIF: stresul, componenta genetica, factori imunosupresivi (prezenta altor boli, proceduri anestezice). Boala este aproape intotdeauna fatala, mai ales la pisicile sub sase luni.
PIF are doua forme: „umeda" (apare fluid in cavitatea abdominala sau toracica) si „uscata" (mai dificil de diagnosticat, pentru ca afecteaza sistemul nervos si oftalmic).
|
PIF nu poate fi vindecata, iar rata mortalitatii este de aproape 100%. Daca pisica ta sufera de aceasta boala, nu-ti mai ramane decat sa o ingrijesti cum poti, sa o linistesti si sa te asiguri ca are suficienta mancare si apa. Sansele sa supravietuiasca sunt foarte mici.
Ingrijire la domiciliu
Maladia nu poate fi tratata corespunzator la domiciliu. Pisica trebuie dusa la veterinar.
Ingrijire profesionala
Trebuie facute analize de sange si urina, eventual ultrasunete, insa niciuna din analizele astea nu stabileste cu precizie daca animalul sufera sau nu de peritonita infectioasa.
Rezultate
Din fericire, nu multe feline sunt expuse la aceasta boala. Totusi, daca se imbolnavesc, sansele sa supravietuiasca sunt foarte mici.
