No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
 
 
 

Bolile pisicilor - Hipertiroidismul felin

Ultima modificare: 2012-11-09 | Data publicării: 2011-12-07
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Bolile pisicilor - Hipertiroidismul felin
Hipertiroidismul felin este o afectiune in care una sau ambele glande tiroide ale pisicii devin supra-active. Daca boala ramane netratata, excesul rezultat de hormoni tiroidieni are ca efect daunatoare, pierdere in greutate, hipertensiune si afectiuni cardiace, hepatice sau renale.

Hipertiroidismul felin este una dintre bolile pisicilor care apar la pisicile de varsta medie pana la pisicile mai batrane. Pisicile hranite cu mancare la conserva cu aroma de peste (in special somon) sau cu mancare la conserva cu aroma de ficat si maruntaie de pasare prezinta un risc crescut de imbolnavire. Pisicile siameze si himalaiene prezinta un risc scazut de hipertiroidism, in comparatie cu alte rase de pisici.

Semne clinice

Pierderea in greutate este cel mai intalnit semn de hipertiroidism felin. Polifagia (apetit crescut) se observa frecvent. De asemenea, pot exista cazuri de polidipsie (sete accentuata).

Se pot observa stari de iritatie sau neliniste. Stapanul pisicii poate depista o tahicardie (puls marit), el simtind ca inima pisicii bate mai repede decat de obicei.

La unele pisici hipertiroidiene poate aparea ca simptom si diareea. Pot aparea, de asemenea, stari de voma sau regurgitare, in special la pisicile care mananca mai repede decat normal.

Cauze

Principala cauza sau sea mai comuna dintre cauzele hipertiroidismului felin este formarea unor adenoame (tumori benigne) pe una sau ambele glande tiroide. Mai rar, poate aparea un adenocarcinom (tumoare maligna) pe glanda tiroida. Cauza acestor tumori nu se cunoaste.

Sisteme de organe afectate (de la cel mai mult la cel mai putin afectate)

In general inima, rinichii, ficatul, sistemul hematopietic si sistemul vascular.

Analize de diagnosticare

Pentru diagnosticarea hipertiroidismul felin sunt necesare analizele de sange. Masurarea nivelului T4 de ser total este analiza cea mai sigura. Se poate face masurarea de nivel T4 fara ser, dar se obtin rezultate pozitive false, care pot induce medicul in eroare. Un puls rapid, tensiune arteriala mare si inflamarea palpabila a uneia sau ambelor glande tiroide ajuta la stabilirea diagnosticului.

Diagnostic diferential

Boala inflamatorie a intestinului este o afectiune care provoaca semne clinice similare. Limfomul intestinal este obisnuit la pisici si provoaca semne similare.

pisica_bolnava

Informatii generale

Hipertiroidismul felin este cea mai intalnita afectiune endocrina (hormonala) la pisici. Apare mai frecvent la pisicile de varsta mijlocie si la cele mai batrane.

Pisicile au doua glande tiroide localizate in gat. Hipertiroidismul felin este provocat de dezvoltarea unei excrescente pe una sau ambele glande tiroide. In general, excrescenta este de tip benign, si se numeste adenom. Mai rar, poate aparea o tumoare maligna pe glanda tiroida. Glandele afectate produc un exces de hormoni tiroidieni.

Nivelurile ridicate de hormoni tiroidieni fac inima sa bata mai repede, ducand la afectiuni cardiace si la atac de cord. Hipertensiunea (tensiune arteriala crescuta) apare de cele mai multe ori. Hipertiroidismul poate afecta in mod negativ rinichii, provocand cresterea nivelului de enzime hepatice.

Cele mai intalnite semne de hipertiroidism felin sunt pierderea in greutate si/sau apetit crescut. Pisicile bolnave devin nelinistite sau irascibile. Se pot observa si o sete exagerata, diaree sau stari de voma.

Tratamentul

felina care manifesta semne tipice hipertiroidismului trebuie dusa urgent la veterinar, pentru a fi examinata si pentru a i se face analizele necesare.

Veterinarii pun diagnosticul de hipertiroidism felin pe baza unor analize de sange si a palparii glandei tiroide inflamate. Cel mai sigur test este masurarea unui hormon tiroidian, denumit T4 total. Pisicile care mai au si alte boli pot prezenta un nivel scazut al hormonilor tiroidieni, ceea ce face diagnosticarea hipertiroidismului si mai dificila. In acest caz, este extrem de importanta diagnosticarea bolii care produce scaderea nivelului hormonal. In cazurile in care o pisica este suspecta de hipertiroidism, dar nivelul de T4 total este normal, se realizeaza o analiza denumita nivel T4 liber, dar acest test nu este sigur, deoarece pot aparea valori false din cauza unor boli care nu tin de glanda tiroida. Bolile intestinale pot avea simptome similare hipertiroidismului si ar trebui cautate la pisicile care pierd in greutate si nivelul de hormoni tiroidieni nu este ridicat.

Mod de actiune

Hipertiroidismul felin poate fi tratat cu medicamente, terapie radioactiva cu iod sau prin interventie chirurgicala. Medicamentul cel mai folosit este metimazol (Tapazole®). Folosirea acestui emdicament necesita monitorizarea atenta a functiei rinichilor, a numarului de celule din sange si a enzimelor hepatice, deoarece pot aparea reactii adverse serioase. Medicamentatia nu vindeca boala, dar scade nivelul hormonal.

Terapia radioactiva cu iod (RAI) inseamna injectarea unui izotop radioactiv. Iodul este folosit din cauza ca este absorbit de glanda tiroida. Studiile au aratat ca pisicile hipertiroidiene care au facut acest tratament au cea mai mare speranta de viata.

Deoarece tratamentul pentru hipertiroidism poate afecta functia rinichilor, se recomanda ca pisicile bolnave sa fie tratate cu medicamente inainte de RAI, pentru a fi sigur ca rinichii functioneaza bine atunci cand se normalizeaza nivelul de hormoni tiroidieni.

Se poate face o interventie chirurgicala pentru a scoate una sau ambele glande tiroide. Ca si in cazul RAI, pisicile trebuie intai tratate cu medicamente, pentru ca functia rinichilor sa ramana normala. In plus, normalizarea nivelului de hormoni tiroidieni poate micsora riscul aparitiei unor complicatii ale anesteziei.

Rezultat

Pisicile cu hipertiroidism felin, care sunt diagnosticate si tratate din timp, au un pronostic bun. Pronosticul este cel mai bun la pisicile care primesc tratament cu medicamentatie, urmat de terapie radioactiva cu iod.


Tu ce zici?