No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
 
 

Bolile pisicii: micozele

Ultima modificare: 2010-11-16 | Data publicării: 2010-11-10
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Bolile pisicii: micozele
Denumirea este inselatoare, deoarece boala este cauzata de o ciuperca si nu de un vierme. Este o boala de piele care afecteaza pisicile si poate fi transmisa si altor animale, dar si oamenilor. Doar medicul veterinar poate pune diagnosticul si stabili tratamentul.

Toate pisicile sunt predispuse la micoza. Totusi, felinele tinere si cele batrane care au un sistem imunitar slabit din cauza stresului, medicamentelor sau bolilor prezinta un risc mai mare de contractare. Cele care traiesc in medii aglomerate asemenea adaposturilor pot prezenta un risc mai mare (din cauza numarului crescut de spori infectiosi).

Micoza este cea mai comuna si infectioasa boala care afecteaza pielea pisicilor.

Este intalnita in zonele calde, mai exact in cele tropicale si subtropicale, dar si in zonele cu clima temperata, insa aici riscul de contractare este prezent in perioada verii.

Simptomele micozelor la pisica

 

Semne clinice primare: caderi ale parului in anumite zone ale corpului. Se pot forma cruste in zona celulelor moarte; mici umflaturi rosii care apar in urma inflamatiilor.

Semne clinice secundare: In anumite cazuri, zonele afectate prezinta mancarimi. Micoza poate cauza uscarea si deformarea unghiilor.

Cauze: Microsporum canis, Microsporum gypseum, Trichophyton mentagrophytes.

Sunt afectate: blana, pielea, unghiile.

Teste pentru stabilirea diagnosticului: Teste pentru culturile fungice (cea mai sigura metoda de stabilire a unui diagnostic), examinarea directa a firului de par si a pielii sub microscop, examinarea folosind lampa lui Wood (fluorescenta falsa), biopsie a pielii.

Diagnostic diferential: dermatita alergica, paraziti externi asemenea puricilor, infectii ale pielii.

Prezentare generala

micozele pisicilor

 

Micoza este cauzata de o ciuperca si nu de un vierme. In majoritatea cazurilor, afectiunea este produsa de Microsporum canis. Micoza trebuie sa ridice ingrijorari, deoarece se poate transmite si celorlalte animale, dar si omului.

Boala se dezvolta atunci cand suprafata pielii intra in contact cu sporii de ciuperci, iar acestia infecteaza firele de par si foliculii. Pisicile infestate prezinta zone in care parul incepe sa cada si unde pot sa se formeze cruste si roseata. Felinele sunt afectate si la nivelul fetei, urechilor sau la nivelul picioarelor din fata. Ar putea prezenta si mancarimi.

In anumite cazuri, sistemul imunitar al animalului este in stare sa se lupte cu infectia, iar simptomele nu se vor mai manifesta. Micoza poate fi raspandita intre animale prin contact fizic, dar si prin utilizarea unei perii, a unor materiale sau a altor obiecte. Astfel, micoza reprezinta o adevarata problema in cazul adaposturilor.

Cum se trateaza bolile micotice ale pisicii?

 

Ingrijire la domiciliu

Din moment ce sporii pot fi gasiti in par si in celulele pielii, mediul in care sta pisica trebuie curatat si dezinfectat in mod adecvat. Acest lucru se poate face prin curatarea mochetelor, a podelelor si a mobilei. Locul unde pisica doarme trebuie dezinfectat si el. Suprafetele ar trebui spalate cu detergent. Periile folosite trebuie spalate in clor diluat (1 la 10).

Oamenii care pun mana pe pisici infestate, trebuie sa-si spele mainile cat mai des. Pisicile bolnave ar trebui separate de celelalte animale din gospodarie.

Ingrijire profesionala

Testul de culturi fungice reprezinta cea mai buna metoda de stabilire a diagnosticului, insa veterinarul ar putea examina firul de par si celulele pielii la microscop, ar putea sa se uite la pisica folosind lampa lui Wood (Wood's Lamp) sau poate efectua o biopsie a pielii, pentru stabilirea diagnosticului. In anumite cazuri, zonele infestate vor avea o culoare verzuie sub aceasta lampa.

Odata stabilit diagnosticul, veterinarul va putea indica un tratament. Acesta ar putea include bai antiseptice si clatiri, aplicarea unor creme si administrarea de antibiotice pe cale orala. Pisicile cu semne clinice minore nu vor avea nevoie de o medicatie orala.

Doar veterinarul ar trebui sa stabileasca un diagnostic si un tratament. Medicatia orala include itraconazol si terbinafina, substante ce trebuie administrate sub atenta supraveghere a unui veterinar. Griseofulvina este un medicament vechi si nu se mai foloseste atat de des, deoarece riscul aparitiei unor efecte secundare este mare.

Tratamentul dureaza intre una si doua saptamani din momentul depistarii bolii. Mediul in care traieste pisica trebuie curatat, pentru a preveni reaparitia micozei.

Rezultat

Cu un tratament adecvat, felinele isi vor reveni complet.


Tu ce zici?