No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Subrasele porumbeilor Takla

Ultima modificare: 2010-06-02 | Data publicării: 2010-06-02
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Subrasele porumbeilor Takla
Porumbeii Takla sunt o rasa foarte atractiva si apreciata in multe zone, fiind de departe cea mai populara rasa de porumbei din Turcia. Aceste pasari au fost crescute in toata Romania pentru calitatile lor de joc si performanta, pe cand alte rase tind sa fie doar regionale.

Mardin

Aceasta subrasa a porumbeilor Takla este fizic cea mai mare dintre toate, seamana cu Jucatorul West of England (cel de zbor), dar pare mai inalta din cauza picioarelor lungi. Mardinul se gaseste in toate tipurile de albastru si solzat, fumurii si negri. Cei cu coada alba sunt foarte intalniti. Nu are vreun tip de mot. Este o rasa cu zbor de inaltime mica si zboara singur. Cand este zburat, in loc sa se ridice la inaltime va petrece cateva ore in jurul crescatoriei si joaca foarte rar in aer. Dupa aceasta perioada, va pierde altitudine si va incepe sa zboare deasupra acoperisului. Zborul este relativ rapid, dar calm. Acesta este momentul cand vei obtine o buna performanta la porumbelul Mardin, va face tumbe repetate. Standardul minim este de 40 de tumbe pe zbor. Cand joaca in loc sa stea in loc, incepe sa piarda din altitudine incet. De la distanta seamana cu un avion ce vrea sa coboare o data ce urca 20-30 de metri in sus.

Urfa

Urfa este singura subrasa de Takla care este trenata, de multe ori atinge pamantul cu aripile. Coada este mai lunga decat la Mardin cu aprox 1 cm si cei negri au un cerc fara pene la ochi ca si multe alte rase rusesti, dar mai putin dezvoltat. Coada, la fel sta mai sus decat la celelalte rase. Structura capului este cu colturi, iar fruntea este lata. Aceasta rasa are doar culorile sabuni, miski pe langa albastru si negru. Mai are si culoarea asa numita "açık" care este asemanatoare cu sabuni, dar in loc sa aiba pieptul galben, el are culoarea vinetei. Aceasta culoare se numeste "açık" deoarece este un albastru cu varietati; spre deosebire de sabuni care are la baza culoarea maro. Nici aceasta subrasa nu este motata. Cum acesta este un porumbel ce zboara singur, zborul este asemanatur cu al Mardinului. In ziua de azi este foarte greu sa gasesti aceasta rasa in varianta pura, dar daca mai cauti pe la batranii crescatori e posibil sa mai gasesti cateva pasari. Chiar si in Turcia aceasta rasa este scumpa.

Sivas

Aceasta rasa are un cap relativ mic, picioare scurte si are cam toate culorile mentionate mai sus. Cei cu coada alba nu sunt chiar atat de comuni, dar este posibil sa gasesti pasari cu coada alba. Un alt desen este capul alb, foarte asemanator cu cel al porumbeilor calugar, doar ca este deasupra capului. Culorile miski (silveri cu pieptul galben) si sabuni (miski dungati) se crede ca s-au dezvoltat in orasul de provenienta al rasei Sivas si s-au combinat cu celelalte tipuri de Takla. Sivas poate avea mot in frunte sau o rozeta.
Diferenta principala la Sivas este la performanta: spre deosebire de Mardin sau Urfa, acest porumbel nu zboara multe ore, max 2. Cu toate acestea joaca mai puternic si mai des. Fiecare combinatie consta in cel putin 8 tumbe si urcusuri. Fiecare urcus dintre tumbe ar trebui sa fie de 1 m. Si acesta coboara mai diferit decat altii, in verticala, in zig-zag-uri cu aripile inchise si deschise. Adancimea picajului este cea mai mica dintre toate, daca imprejurimile sunt suficient de mari ar trebui sa ajunga cu coada pe pamant un timp si dupa sa urce pentru a incepe o alta combinatie.

Ankara

Acesta este cel mai mic porumbel dintre toti. Capul, corpul, aripile, totul este mai mic si mai scurt. Ciocul este mai subtire si mai lung decat la alti porumbei, asemanator cu cel al turturicilor. Insa s-au vazut pasari care au putut fi confudate cu celelalte tipuri de Takla. Aceasta subrasa are toate culorile, in afara de "gümüsh" (silver), care este un galben dungat. Aceasta culoare apare doar la masculi, dar si asa doar la cativa. O alta culoare care lipseste este khaki-ul. Toate culorile care apar la aceste subrase de porumbei Takla sunt culori umbrite. Albastrul este asemanator cu tipul albastru salbatic sau albastru murdar; negru nu este stralucitor, este un pic deschis asemanator cu ciocolatiul. Cei rosii sau galbeni sunt cenusii si nu au coada si rectrice primare albe. Porumbeii fumurii si açık sunt cele mai cunoscute culori la aceasta subrasa.
Ankara difera de asemenea la performanta: joaca foarte puternic si rapid. Intre fiecare tumba este un pic de urcus, dar numai daca te uiti atent il poti vedea, pierde putina altitudine dupa fiecare tumba. Ankara joaca mai puternic decat oricare alta rasa din Turcia, combinatiile sunt mai scurte decat la celelalte tipuri, dar pline de tumbe. Liniile bune trebuie sa primeasca exercitiu zilinic deoarece ajung sa nu mai poata zbura din cauza jocului.

Antalya

Acest tip este cel mai inalt dintre toate subrasele, capul asemanandu-se cu cel din tipul Ankara, mai mic si cu piept ingust. Are toate culorile traditionale si poate avea toate tipurile de mot. Crescatorii din regiune spun ca din acest tip provin culorile gümüsh si khaki. Acestei rase ii place sa zboare mai sus, cu batai rapide ale aripilor ca si la Urfa. Combinatiile jocului sunt mai lungi decat la celelalte tipuri, acestia nu coboara pentru a incepe jocul. Acest tip este stramosul jucatorilor sirieni de voliera. Astazi, este una din cele mai rare tipuri de Takla. Din pricina unui proces continuu de migratie a locuitorilor din intrega Turcie in acest oras, din cauza climatului mediteranean, multe tipuri de Takla au fost introduse si imperecheate cu Antalya. Este posibil sa se gaseasca putine pasari pure in afara regiunii, pe la cativa crescatori.

Diyarbakır

Acesta este un tip mai dolofan de Takla care are gatul relativ mai scurt si picioarele micute. Corpul este, spre deosebire de celelalte tipuri, mai plat din fata formand o elipsa. Acest tip are toate culorile in variante deschise. La acest tip moturile au si forme mai diferite fata de celelalte, motul in forma de moneda, asemantor cu cei de Buhara, dat pe o parte. Motul din spate se intinde de la un obraz la celalalt si cateodata se indreapta inspre cioc.
Performanta acestui tip nu este foarte competitiva cu celelalte. Cu toate acestea, este un jucator destul de bun, dar este crescut in principal pentru ornament. Diyarbakir este o regiune a Turciei unde multe tipuri de porumbei au fost crescute pentru forma sau triluri. Diyarbakir poate fi numita capitala porumbeilor din Turcia.

Malataya

Aceasta rasa ca si tipul Çorum nu are culori uniforme, precum celelalte tipuri de Takla. Majoritatea porumbeilor din subrasa Malataya sunt baltati. Au de obicei un mot in spate cu dimensiuni foarte mari 15-20 cm. Dupa performanta, sunt impartiti in 2 categorii:

  • Sekmeleyen: asemanator cu majoritatea tipurilor de Takla, acest tip are probleme cu aterizarea de la cativa metri. Odata ce vor sa aterizeze incep sa isi miste picioarele ca si cum s-ar urca pe o scara si urca in sus.
  • Sallanik: diferenta acestui tip vine tot in timpul coborasului; acestia nu pot cobori direct in jos, se misca dintr-o parte in alta in aer fara sa isi miste picioarele.

Acestea sunt tot tipuri de zbor la mare inaltime si rezistenta si joaca foarte bine.

Konya

Fizic este asemanator cu Mardinul, dar cu ciocul mai scurt ca si Antalya. Performanta este comparabila cu cei Antalya, dar in loc sa zboare singuri le place sa zboare in stoluri.


Tu ce zici?