Marimea coliviei si zborul liber - Ingrijire

Cine tine o pasare numai in colivie, actioneaza impotriva legii protectiei animalelor, deoarece zburatul este pentru aceste animale o necesitate de baza corespunzatoare speciei. Numai atunci cand aceasta necesitate vitala este indeplinita, pasarile pot ramane sanatoase. Structura intregului corp si metabolismul sunt orientate spre zburat.

Coliviile trebuie sa fie astfel masurate, incat pasarilor tinute inauntru sa le fie posibil sa dea cel putin o data-de doua ori din aripi. In completarea acestui lucru ar trebui ca in mod regulat sa le fie admis, sub paza, si un zbor in libertate. Coliviile standard oferite in comert pentru diferitele specii de pasari sunt de regula toate prea mici. Adeseori umplute pana la refuz cu bare, oglinjoare, papusele si tot felul de jucarii, acestea nu le permit pasarilor nici macar sa-si deschida aripile fara sa se loveasca intr-o parte sau in alta. Astfel de colivii sunt potrivite doar pentru pasari care in timpul zilei sunt lasate sa zboare libere prin locuinta si care intra in colivie numai ca sa doarma si sa manance.

Cumparati din principiu numai o colivie care sa fie atat de incapatoare, incat prietenii dumneavoastra cu pene sa poata zbura de la o bara la cealalta cu cel putin doua batai de aripi. Pentru ingrijirea speciilor mai mari este potrivita doar o voliera de camera. Speciilor de papagali mari si de perusi (de ex. Ara, papagali amazonieni, papagali gri) le trebuie la dispozitie aproape o camera intreaga pentru a zbura.

Zborul liber trebuie sa se desfasoare din principiu numai sub supraveghere. O locuinta ascunde nenumarate pericole, in special pentru pasari tinere fara experienta. Urmatoarele surse de pericol sunt raspunzatoare pentru ranirile cele mai dese ale pasarilor decorative.

• Geamurile. Pasarile tinere, dar si cele mai in varsta, care au voie sa zboare pentru prima data, nu recunosc inca geamul ca delimitare a camerei. Daca zboara in acea directie cu tot elanul, isi pot rupe gatul, sau pot sa se aleaga cu rani grave la cap. Cea mai sigura metoda de a impiedica acest lucru este perdea la fereastra. In cazul in care preferati ferestre fara perdele, ar trebui ca la inceput si trageti jaluzelele pe jumatate, atunci cand pasarea iese din colivie. Dupa un timp aceasta prevedere devine de prisos, deoarece pasarile sunt capabile sa invete Daca au stat o data pe rama ferestrei si au cercetat geamul cu ciocul, il accepta ca delimitare a camerei.
• Ferestre intredeschise. Pasarile isi pot lua zborul prin crapaturile ferestrelor intredeschise. Din cauza ca sunt obisnuite sa fie hranite de om, abia daca se pot descurca in libertate si pier mai devreme sau mai tarau intr-un mod jalnic. Straine de aceste locuri, sunt adesea atacate si omorate de pasarile din zona. Vremea rece de iarna le este fatala, mai ales pasarilor exotice din tarile calde.
• Plite incinse ale masinii de gatit. Nu arareori sunt aduse la medicul veterinar pasari cu arsuri din cele mai grave, cu care s-au ales din cauza plitelor de la aragaz sau de la cuptor.
• Lichide care fierb. Atunci cand o pasare zboara peste un vas cu lichid care fierbe (de ex. apa sau supa) se poate opari in aburul care se ridica.
• Cablurile de curent electric. Mai ales pasarile cu ciocul indoit rod tot ce le iese in cale. In timp ce rod cablurile de curent electric se pot electrocuta. De aceea scoateti toate stecherele din priza daca nu puteti avea grija tot timpul de pasarea care zboara in libertate.
• Vase neacoperite, cu lichid. Pasarile pot aluneca si se pot ineca in pahare pline, in vaze, in cesti, in galeti, in cazi, in chiuvete si in toalete. De aceea acoperiti toate recipientele umplute cu vreun lichid.
• Usi. Multor pasari le place sa stea pe pragul de sus al usii, pentru ca de acolo pot cuprinde cu privirea toata camera. Atunci cand usa pe care se afla pasarea este inchisa repede, astfel incat aceasta sa nu poata zbura la timp, ii sunt strivite picioarele si nu arareori ii sunt rupte. Asa ca atentie: inainte de a inchide usa uitati-va mereu mai intai daca pasarea nu sta acolo
• Snururi. In timp ce se joaca, pasarea se poate strangula sau, daca i s-au incurcat picioarele in ele, poate sa si le rupa in snururi, in lanturi, in sfori, in fire de lana sau in ate.
• Omul. Mai ales pasarile atasate, devotate omului sunt adesea calcate in picioare si astfel strivite. Cand prietenul dumneavoastra cu pene zboara prin camera trebuie sa aveti grija pe unde calcati. Atunci cand va asezati pe un scaun sau intr-un fotoliu, uitati-va mereu inainte daca nu se afla deja pasarea acolo.
• Aspiratorul. Pasarilor indraznete le face cateodata placere sa stea pe aspirator atunci cand este curatat covorul. Din pacate se tot intampla ca aceste pasari sprintene sa ajunga in apropierea gaurii de aspirare si sa fie absorbite.
• Nise. Un piuit deznadajduit il alarmeaza pe posesor ca mica sa pasare se afla prinsa undeva. Din cautarea inceputa imediat rezulta ca zburatoarea a alunecat in spatele dulapului, in spatele cartilor de pe raft sau in cine stie ce alta nisa de unde nu mai poate iesi singura. Fara ajutor, pasarea ar muri sleita de puteri, dupa ce a incercat deznadajduita sa se elibereze.
• Substante otravitoare. Pericolul de a se otravi prin roaderea unor obiecte sau flori exista in toate spatiile locuite de om. De exemplu, apar adesea otraviri letale prin inghitirea plumbului din snururile de perdele, ca si din cioburi de sticla sau de oglinda.

Aceasta enumerare a posibilelor pericole pentru pasarile care zboara libere prin locuinta nu are, bineinteles, nici o pretentie sa fie completa. Exista numeroase posibilitati pentru o pasare de a se rani sau de a-si gasi sfarsitul, mai ales ca locuintele nu sunt toate la fel alcatuite. Exemplele ar trebui sa va dea totusi un impuls si sa va sensibilizeze pentru a putea recunoaste mai bine sursele ascunse de pericol din locuinta dumneavoastra.

Articol oferit de Editura M.A.S.T:

- e-mail mast@xnet.ro

- site: www.edituramast.ro

- tel.021-4101945