Când vorbim de Passer Domesticus (sau chiar Fringilla domestica după alţi autori), vorbim de fapt de acea pasăre mică, uşor de recunoscut datorită penajului maro-gri, are coada scurtă şi cu penele înfoiate în timpul iernii. Există mai multe specii de vrăbii din familia Passeridae, unele care se hrănesc exclusiv cu seminţe pe câmp, altele antropofile (aşa cum e vrabia pe care o cunoaştem şi pe care o vedem la orice colţ de stradă) iar diferenţele dintre specii sunt adeseori prea mici pentru a fi desluşite de un necunoscător.
Totuşi, există şi câteva diferenţe sesizabile între Passer Eminibey care măsoară 11,4 cm şi 13,4 grame şi Passer Gongonensis care atinge 18 cm şi 42 de grame.
 |
| Vrabiuta |
Vrăbiile de câmp sunt native din Europa, Africa şi Asia, iar americanii şi australienii au importat câteva specii care s-au adaptat rapid la noul stil de viaţă, "născându-se" astfel vrăbiile urbane.
Este o fiinţă expansionistă, obraznică, agresivă, dar totuşi drăgălaşă. Nu este o pasăre rară ci atât de adaptabilă încât a reuşit să populeze, în doar câţiva ani, aşezările foarte îndepărtate din Siberia. Îşi face cuib în copaci sau în scorburi. Se înmulţeşte rapid, femela depunând ouă de 3 ori pe an (clocite de ambii părinţi), de fiecare dată aducând pe lume câte 4-5 pui. Acolo unde se practică agricultura, îşi face apariţia şi vrăbia. S-a semnalat prezenţa ei chiar şi dincolo de cercul polar.
În multe zone, unde agricultura este foarte dezvoltată, vrăbiile au devenit adevărate pericole pentru culturile fermierilor. Însă, în acelaşi timp, vrăbiile au adus un aport considerabil în diminuarea insectelor ce atacă multe grădini şi livezi. Având în vedere că nu poate fi domesticită, nu putem discuta despre vrabie ca și cum ar fi o pasăre de curte, precum găina, care ajută la stârpirea insectelor şi a larvelor de pe ogoarele fermierilor.
