No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Sobolanii cangur (Genul Dipodomys)

Ultima modificare: 2010-12-03 | Data publicării: 2010-12-03
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Sobolanii cangur (Genul Dipodomys)
Exista mai multe specii de sobolani cangur care traiesc in Statele Unite ale Americii. Sunt animale mici adaptate la mediile aride din zonele muntoase. Toate speciile de sobolani cangur fac parte din genul Dipodomys.
Clasa Ordin Sub-ordin Familie Sub-familie Gen Specii existente
Mammalia Rodentia Sciurognath Heteromyidae
Dipodomyinae Dipodomys 22 in America de Nord

 

Raspandire

 

Sobolanii cangur traiesc numai in zonele mai aride din vestul si sud-vestul Statelor Unite ale Americii. In cele patru deserturi sud-vestice, exista mai multe specii de sobolani cangur, iar o buna parte din acestea traiesc numai in California. Sobolanul cangur al lui Ord, Dipodomys ordii, este cel mai raspandit. Habitatul sau este intre muntii Sierra Nevada si Muntii Stancosi, din sudul Canadei pana in centrul Mexicului. In desertul Marelui Bazin, exista doua specii ale micutului soarece cangur, din genul Microdipodops.

sobolan cangur

foto: Joe McDonald/Corbis

 

Comparatii

 

Fiecare specie de sobolan cangur are un comportament si particularitati fizice specifice.

Sobolanul cangur San Joaquin (Dipodomys nitratoide) poate fi deosebit de celelalte specii alaturi de care traieste prin faptul ca are patru degete la picioarele din spate. Celelalte au cinci degete.

Sobolanul cangur al lui Merriam (Dipodomys merriami) este cel mai mic dintre toti. Pe spate are blana galben deschis sau maro inchis, iar pe abdomen e alb. Coada lunga are o dunga lata alba si un smoc in capat. Aceste mamifere bipede se deplaseaza sarind pe picioarele din spate (la care au cate patru degete) si isi folosesc coada pentru a-si mentine echilibrul. De unde si denumirea de sobolan cangur!

Adultii din specia Dipodomys spectabilis naparlesc o data pe an, insa se reproduc in orice perioada. Primavara si toamna, isi fac rezerve de hrana, in tunelurile sapate. Picioarele din spate au patru degete si sunt mai lungi decat picioarele din fata. Masculii sunt mai mari decat femelele. Pe pielea de pe spate au o glanda care secreta grasimi, iar aceasta ii ajuta sa fie buni inotatori, sa pluteasca la suprafata apei si sa se usuce mai repede.

Sobolanul cangur din Texas (Dipodomys elator) este o specie mai rara, cu preferinte deosebite, cel putin in ceea ce priveste habitatul. Ii place solul lutos, pe care creste iarba scunda si rara.

Tot o specie rara (si pe cale de disparitie) este si sobolanul cangur urias (Dipodomys ingens), care traieste pe campia Carrizo, in California. Spre deosebire de alti sobolani cangur, acesta are cinci degete la picioarele din spate, o dunga alba pe coapse si abdomenul alb. Coada este neagra, la baza si la varf, cu dungi albe lateral.

Sobolanii cangur din Fresno (Dipodomys nitratoides exilis) strang si transporta semintele in pungile din obraji. Regimul lor consta din seminte, la care se adauga uneori ierburi si insecte.

 

Greutate Lungimea (cu coada) Inaltime

Maturitate

sexuala

Sezon de

imperechere

Perioada

de gestatie

Nr. de pui

Durata de viata

Regim specific
intre 28 si 170 g 15-30 cm 5-10 cm la 12 -13 saptamani din ianuarie pana in mai 32 de zile intre 1 si 7, cu o medie de 3 in medie 5 ani in salbaticie samburi, ierburi

 

Descriere

 

Sunt durdulii, au corpul mic si indesat, picioarele din spate sunt lungi, ochii sunt mari, iar urechile sunt mici si rotunjite. Sobolanii cangur au blana de culoare deschisa, in tonuri maronii deschise, crem sau alb. De obicei, au o dunga alba, de la baza cozii pana pe sold.

Lungimea totala este de 22-35 cm, cea mai mare specie fiind Dipodomys spectabilis. Coada este intotdeauna mai lunga decat corpul si capul laolalta, este acoperita cu blana si are un ciuf in capat. Este folosita pentru mentinerea echilibrului, cand animalul sare. Urmele lasate de animal arata doar picioarele din spate si coada.

Coada: Lunga si stufoasa, pana la 150% din lungimea totala a corpului si capului.

Urechile: Mici, rotunjite si fara blana pe ele.

sobolan cangur dipodomys

foto: © Michael & Patricia Fogden/CORBIS

Ochii: Majoritatea sobolanilor cangur au ochii mari si stralucitori.

Picioarele: Cele din spate sunt mari si mai lungi decat cele din fata. Pana si talpile le sunt imblanite.

Aceste animale se deplaseaza prin salturi, iar picioarele din spate ii ajuta sa faca sarituri mai lungi, in timp ce coada e folosita pentru mentinerea echilibrului.

Unele specii au doar patru degete la picioarele din spate, altele au cinci. Picioarele din fata sunt scurte si dotate cu gheare puternice, folosite pentru a sapa vizuini.

 

Comportament

 

Sobolanii cangur sunt animale unice in lume pentru ca pot supravietui cu foarte putina apa. In desert, n-au nevoie de apa deloc si nu stocheaza apa in corpul lor, ca alte animale. Cu toate acestea, experimentele arata ca au acelasi continut de apa in organism, ca alte animale de dimensiunea lor.

Sunt capabili sa converteasca semintele pe care le mananca in apa. Nu transpira si nu gafaie. Au rinichi speciali care le permit sa elimine toxinele si substantele de care nu au nevoie, folosind foarte putina apa. Isi petrec zilele in vizuini, unde umiditatea este mai mare. Nu conteaza cat de cald sau de uscat e aerul afara, ies din adapost numai noaptea, atunci cand e racoare.

Sunt animale solitare, care nu se raspandesc pe o suprafata mare de teren. De obicei, teritoriul femelei este mai mic decat al masculului. Traiesc in vizuini sapate de ei insisi, in forma de „U" si cu un diametru de 4-8 cm.

Habitat

 

Prefera solurile nisipoase sau stancoase, deserturile si zonele cu putina vegetatie. Unora le plac pasunile si terenurile cu multa iarba, capabile sa sustina sistemul complex de tuneluri pe care le sapa.

Hrana

 

Hrana principala a sobolanilor cangur sunt semintele si diferite plante specifice zonelor in care traiesc. Unii mananca inclusiv iarba si insecte. Majoritatea acestor animale strang seminte, atunci cand gasesc mai multe, le aduna si le depoziteaza in gropite mici, sapate in pamant undeva in apropierea casei lor.

 

Inmultirea

 

Femelele din unele specii nasc intre 1 si 7 pui (2 in medie), de cate 2-3 ori pe an. Nou-nascutii nu au dinti sau par, ochii sunt inchisi, la fel si urechile. Pielea lor este rozalie, dar are acelasi model ca si blana adultilor. Puii masculi cresc mai repede decat femelele. Sobolanii cangur nu traiesc mult. In medie, durata de viata este de cinci ani in salbaticie.

 

Conservare

 

Agilitatea acestor animale le permite sa scape de pradatori, atunci cand sunt atacate. Chiar daca uneori reusesc sa fuga de inamici, sunt practic neajutorati in fata vulpilor, a serpilor sau a oamenilor.

Specii pe cale de disparitie:

 

  • Sobolanul cangur din Fresno (Dipodomys nitratoides exilis)
  • Sobolanul cangur urias (Dipodomys ingens)
  • Sobolanul cangur din Morro Bay (Dipodomys heermanni morroensis)
  • Sobolanul cangur al lui Stephen (Dipodomys stephensi)
  • Sobolanul cangur din Tipton(Dipodomys nitratoides nitratoides)
  • Sobolanul cangur al lui Merriam din San Bernardino (Dipodomys merriami parvus)

Unii sobolani cangur sunt daunatori, distrugand culturile localnicilor. Se intampla ca sobolanii cangur sa poarte purici – unii infectati chiar si cu ciuma – care pot fi transmisi la oameni.

 

Discuta pe forum despre mamifere mici >>>


Tu ce zici?