No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Soarecele de padure (Apodemus sylvaticus)

Ultima modificare: 2010-05-13 | Data publicării: 2010-05-12
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Soarecele de padure (Apodemus sylvaticus)
Soarecele de padure poate fi cu usurinta diferentiat de soarecele de casa prin urechile si ochii mari. Totodata, aceasta specie are blana maronie care nu poate fi confundata cu cea gri obisnuita a soarecelui de casa iar cel de padure nu are mirosul specific al celui de casa.

Soarecii de padure au blana moale, de culoarea nisipului sau maro-portocaliu la nivelul capului si a spatelui, galbuie pe laterale si alba pe burta. De regula mai au si o dunga galbena pe blana alba de pe piept. Coada este aproape la fel de lunga precum corpul si prezinta cateva fire de par negru. Partea superioara a labutelor este acoperita de par scurt, alb, iar fiecare deget - patru la picioarele din fata si cinci la cele din spate - se termina cu o gheara ascutita.

Soarecele cu gatul galben
Soarecele de padure

Trasaturi:

  • Marime: variaza in functie de anotimp si locatie. In Marea Britanie, primavara: masculul are 25g, iar femela 20g (asta daca nu este intr-un stadiu avansat de gestatie).
  • Culoare: culoarea nisipului sau maro-portocaliu pe cap si spate, galben pe laterale, alb pe burta.
  • Puii: gri-maroniu.
  • Sezon de imperechere: din martie/aprilie pana in octombrie/noiembrie.
  • Perioada de gestatie: 25-26 de zile.
  • Numar de pui: de obicei intre 2 si 9, cu o medie de 5.
  • Durata de viata: cu o marja de 2 si 3 luni, pot supravietui 18-20 de luni in salbaticie si 2 ani sau mai mult in captivitate.
  • Hrana: de regula seminte, dar consuma si o varietate larga de plante si mancare specifica pentru animale.
  • Pradatori: pisica, nevastuica, bufnita roscata si bufnita cu urechi lungi.
  • Distributie: au o raspandire larga in Marea Britanie si Irlanda, precum si in multe din insulele inconjuratoare.

Soarecele de padure este mananca seminte (granivor), bazandu-se in principal pe semintele stejarului, fagului, frasinului, teiului, gherghinului si ale platanului. Acest soarece consuma o mare parte a productiei anului respectiv, astfel ca doar o mica parte a semintelor supravietuiesc pentru a germina in primavara urmatoare. Soarecii sunt destul de eficienti in strangerea semintelor, iar atunci cand sunt multe cazute pe sol, le cara in vizuina pentru stocare. Pot consuma de asemenea animale mici nevertebrate, in special melci si insecte, care sunt surse importante de proteine in special spre sfarsitul primaverii si inceputul verii. Aceasta perioada a anului este cea mai saraca in seminte, iar larvele si insectele se gasesc in abundenta. Larvele de molie care cad din coronanele copacilor pentru a se transforma in pupe la sol sunt un aliment comun vara.

Puii de soareci se nasc fara par si fara vedere. Cateva fire gri-maronii apar abia dupa sase zile, isi deschid ochii dupa 16 zile si sunt intarcati la 18 zile. Rata de supravietuire a puilor si a adultilor este destul de mica in prima jumatate a sezonului de imperechere. Masculii adulti sunt agresivi intre ei si cu cei tineri, acestia fiind dati afara din vizuina la scurt timp dupa intarcare. Femelele adulte pot fi slabite de gestatia constanta si alaptarea puilor.

Soarecele cu gatul galben (Apodemus flavicollis) este asemanator la infatisare cu soarecele de padure, insa este mai mare, avand pana la 45g si are un guler de blana de o culoare distinctiva.

Cele doua specii se comporta diferit. Daca soarecele de padure este relativ pasiv, cel cu gatul galben se zbate si face zgomote pentru a-si speria pradatorii. Soarecele cu gatul galben se regaseste in partea sud-estica, sudica si vestica a Angliei si in regiunile estice ale Tarii Galilor unde poate fi gasit de regula in zonele cu paduri de foioase. Desi nu este agresiv fata de soarecele de padure, este evitat de acest animal mai mic, mai putin dominant daca se gasesc intr-o zona comuna a padurii, astfel ca cele doua specii se intalnesc rar. Se stiu putine lucruri despre dieta soarecelui cu gatul galben, dar se banuieste ca este asemanatoare cu cea a soarecelui de padure.

Inmultirea anuala a rozatoarelor cu gatul galben este putin diferita de cea a celui de padure. Numarul acestora creste inca de la inceputul perioadei de imperechere din primavara. In aceasta perioada soarecele isi poate schimba habitatul din zonele impadurite unde si-a petrecut iarna. Numarul indivizilor continua sa creasca toamna, insa rata de supravietuire din iarna pana la inceputul primaverii este redusa, putand fi cu greu gasiti in zona lor de raspandire.

Discuta pe forum despre rozatoare >>>


Tu ce zici?