Ornitorincul isi cauta hrana scufundandu-se timp de cel mult 40 de secunde in apa. Cand inoata pentru a iesi la suprafata, o face cu ochii, urechile si narile inchise. In apa, isi foloseste senzorii pentru a gasi hrana, prin identificarea undelor electrice emise de catre muschii animalelor, acesta fiind motivul pentru care ornitorincul este un excelent vanator chiar si in ape murdare sau pe timp de noapte.
Interiorul stomacului este captusit cu un strat de piele groasa, neexistand glande care sa produca acid hidrocloric si nici enzime petice, care ajuta la digerarea proteinelor, asa cum au toate mamiferele. Cercetatorii studiaza insa posibilitatea ca hrana sa fie digerata in stomac cu ajutorul noroiului ingerat.
 |
| Schelet de ornitorinc |
In mod normal, un ornitorinc va consuma hrana reprezentand aproximativ jumatate din greutatea sa corporala, fiindu-i necesare 12 ore pentru a aduna aceasta cantitate; este foarte posibil sa consume chiar mai mult in perioadele de vara, urmand ca surplusul sa fie stocat in coada, sub forma de grasime, ca rezerva pentru perioada de iarna sau pentru perioadele de imperechere si incubare. Cu toate acestea, ornitorincul continua sa caute hrana si in perioada iernii. Astfel, in aceasta peroada, cercetatorii afirma ca alimentatia sa este compusa din creveti (18%), 4% larve ale insectelor, 30% larve de musca, 17 % viermi si 1% melci mici. Vara, in schimb, consuma larve de musca in proportie de peste 85% si aproximativ 10 % larve de libelula.
Astfel, crocodilii, vulpile, iguanele, diferite pasari de prada, pitonii sau cainii dingo sunt principalele pericole pentru ornitorinc. La acestea se adauga sobolanii de apa, care ucid puii in cuiburi. Inundatiile pot, de asemenea, face victime, la fel ca poluarile, plasele amplasate de pescari pentru prinderea racilor sau plasele pentru prinderea pestilor. Insa principalul pericol este reprezentat de distrugerea habitatului lor de catre om, prin industrializare si prin extinderea asezarilor umane.
