Se cunosc 2 tipuri de Jerboa: cel cu urechile scurte şi cel cu urechile lungi. În privinta celui cu urechi lungi, specia cea mai studiată până acum, e lesne de înţeles că poate fi cu uşurinţă recunoscut datorită urechilor uriaşe, care sunt de 3 ori mai mari decât capul. Picioarele mari îl ajută să facă salturi înalte, fiind adesea asociat cu vestiţii canguri din însorita Australie. Sunt animale nocturne, ziua petrecând-o în tunele subterane pe care le sapă constant.
Conform datelor oferite de cercetătorii Edge, populaţia de Jeroba cu urechi lungi e în continuă descreştere. Principalul motiv este reprezentat de distrugerea habitatului natural. Aceste rozătoare populează zone din China, precum Deşertul Govi dar şi din Deşertul Gobi, Mongolia. În această ţară, Jerboa sunt animale protejate de lege.
 |
| Jerboa cu urechi lungi |
Dacă vă întrebaţi care sunt dimensiunile acestei rozătoare, aflaţi că măsoară între 70 de mm şi 90 de mm, având o coadă dublă în lungime, ce atinge între 150 şi 163 de mm. Cântăresc între 23,7 grame şi 37,8 grame.
Majoritatea speciilor de Jerboa sunt ierbivore, hrănindu-se cu seminţele şi polenul plantelor, însă dieta unui Jerboa cu urechile lungi conţine, în mare parte, insecte. În anul 1980 existau, în medie, 0,5 indivizi Jerboa pe hectar. Sunt date oferite publicităţii în urma unui studiu laborios ce s-a întins pe mai multe luni.
Sunt animale ce adoră zonele nisipoase şi malurile secetoase ale râurilor. Se pot întâlni din vestul Xinjiang până în sudul Mongoliei.
Dispariţia surselor de apă, prădătorii naturali, distrugerea habitatului natural, toate acestea defavorizează dezvoltarea speciei. Se poate spune chiar că picioarele lungi sunt rezultatul adaptării la condiţiile de uscat. Jerboa se deplasează mult mai uşor sărind din loc în loc, pentru a ajunge la o sursă de apă.
De asemenea, urechile lungi sunt rezultatul adaptării la temperaturile ridicate. Conform cercetătorilor, urechile mari îi ajută să-şi păstreze o temperatură scăzută pe durata zilei, când e foarte cald, aşa cum o fac şi elefanţii. Culoarea blănii, foarte apropiată de cea a mediului în care trăieşte Jerboa, e o consecinţă directă a vieţii în zone deşertice. Astfel aceste rozătoare se pot camufla şi scăpa de prădători.
 |
| Jerboa in habitatul natural |
Conform unor declaraţii ale cercetătorului Jonathan Baillie, de la Grădina Zoologică din Londra, Jerboa sunt "Mickey Mouse al deşertului: comici şi drăgălaşi în aceeaşi măsură". Datorită puţinului păr de pe picioare, aceste mici rozătoare pot sări fără probleme prin nisip.
În prezent încă se desfăşoară studii de cercetare a acestor incredibile vieţuitoare.
