No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Dihorul de casă - Mustela putorius furo

Ultima modificare: 2011-03-25 | Data publicării: 2009-03-17
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Dihorul de casă - Mustela putorius furo
Din bătrâni am fost învăţaţi că dihorul e un animal prădător care nu are ce căuta la casa omului. De câţiva ani însă, au devenit animale de companie ideale. Cuminţi şi drăgăstoşi, dihorii de casă s-au lepădat de stigmatul "ucigător de găini" şi s-au transformat în creaturi haioase şi curioase. În continuare îţi vom explica pe larg câteva lucruri pe care trebuie să le cunoşti atunci când decizi să-ţi achiziţionezi un astfel de animal de casă.

Cuşca unui dihor trebuie să lungă de cel puţin 1 metru, lată de 50-70 de cm şi înaltă de minim 80 de cm. Dihorii sunt animale foarte curioase, au nevoie de spaţiu pentru a se putea desfăşura astfel încât să nu-ţi creeze pagube în casă.

Niciodată NU trebuie lăsat fără supraveghere în cameră! Adoră să se caţere pe orice prinde la îndemână iar dacă ajunge pe mobila înaltă, e foarte posibil să se rănească dacă îşi pierde echilibrul şi cade. Fireşte, pentru doamne, cel mai important motiv pentru care dihorul nu trebuie lăsat nesupravegheat e mizeria pe care o lasă în urmă. Nu au nici o treabă cu ordinea sau curăţenia. Să nu uităm că e unul dintre cele mai "puturoase" animale! Trebuie învăţat de mic unde anume are voie să-şi facă nevoile în caz contrar, va alege cel mai apropiat colţ.

Dihorul de casă - Mustela putorius furo

 

Crescătorii de dihori compară aceste animale cu un câine de talie mică, însă nu necesită atât de multă atenţie. Trebuie învăţaţi de mici să nu muşte. Acest proces e, de obicei, unul lent, aşa că înarmează-te cu multă răbdare. Dacă deviază de la dresaj, pedepseşte-l! Loveşte-l încet peste nas (cât să-şi dea seama că a făcut ceva rău!) dacă a muşcat.

Spre deosebire de un câine, dihorul nu are nevoie de plimbări zilnice. Poate fi învăţat să-şi facă nevoile la litieră, folosind nisip pentru pisici.

Partea amuzantă şi relaxantă e că îşi mulează activităţile în funcţie de programul tău. Din 24 de ore, doarme dus 18 chiar şi 20. Însă întotdeauna va avea grijă să fie treaz şi vioi atunci când vei ajunge acasă de la serviciu. Puteţi ieşi apoi la o plimbare "romantică" în doi. Dihorul se adaptează foarte bine mersului în lesă dar e nevoie de răbdare şi dedicaţie.

 

Ce mănâncă un dihor?

 

În privinţa alimentaţiei, pet shopurile sunt aprovizionate cu hrană pentru dihori însă dacă se întâmplă să nu găseşti, poţi să-i dai şi hrană uscată pentru pisici. Fiind un animal carnivor, au nevoie şi de carne dar nu prea des.  Atenţie! Numai preparate din carne de pasăre şi peşte au voie!

Dihorul de casă - Mustela putorius furo

Carnea de porc şi preparatele din carne de porc sunt nocive pentru dihor. Conţin o bacterie care-i poate fi fatală micuţului animal. Carnea de vită e acceptată dar rar, cam o dată pe lună.

Pentru ca blăniţa lor să fie lucioasă şi sănătoasă, e bine să-i daţi săptămânal câte un ou. Devorează fructe şi legume însă trebuie să aveţi grijă să le decojiţi. Fructele exotice sunt interzise! Adoră roşiile şi castraveţii dar nu risca să i le dai fără coajă.

Un dihor de casă costă între 200 şi 400 lei, în funcţie de vârstă, culoare sau dresaj. Au nevoie de vaccinuri, aceleaşi pe care le primeşte şi un câine. Dacă vrei să cumperi un dihor de la pet shop, ai grijă să fie puiuţ între 6 săptămâni şi 5 luni. E vârsta ideală la care poţi fi dresaţi să nu muşte. În caz contrar, veţi avea mari probleme! După vârsta de 1 an sunt greu de dresat şi dacă nu ai timp la dispoziţie, mai bine cumpără-ţi un câine!

 

Miros şi igienă

 

În privinţa igienei, dihorii încep să emane un miros puternic odată ce au împlinit 6 luni. E recomandat să-l castraţi. Problema mirosului va dispărea iar dihorul va fi fericit şi la fel de voios. Dacă nu-l vei castra şi nici nu-l vei da la montă, rişti ca animalul tău să se îmbolnăvească.

Când îi faci baie foloseşte un şampon pentru bebeluşi sau un şampon special pentru dihori. Îi place să se bălăcească însă nu exagera cu băile.

Dihorul a fost folosit de oameni pe post de pisică. Vânează cu plăcere rozătoare mici, şerpi sau prădători de dimensiuni mici. Însă în apartament, nu e cazul să-l învăţaţi să vâneze. De obicei sunt despărţiti de părinţi de la vârsta de 6 săptămâni.

Nu are frică de animalele mai mari, precum câinii însă nu va ezita să se apere de curioasele patrupede. De obicei reacţionează prin a-l muşca de nas. Câinele ce a avut o astfel de întrevedere atât de intimă cu un dihor, trebuie dus de urgenţă la medicul veterinar.

La fel ca în cazul altor animale mici, dihorii sunt foarte sociabili cu alte animale însă dacă ai şi alte necuvântătoare în casă (pisică sau câine), e bine să le faci cunoştinţă când sunt puiuţi. În acest fel eviţi problemele pe termen lung care ar putea apărea.

Speranţa de viaţă: între 10 şi 15 ani.

Articol scris de:

Dihorul de casă - Mustela putorius furo

Mai multe întrebări şi răspunsuri despre dihori pe forum animalutul.ro


Tu ce zici?