No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Cainele de preerie (Cynomys)

Ultima modificare: 2011-09-07 | Data publicării: 2011-09-07
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Cainele de preerie (Cynomys)
Cainele de preerie traieste in vestul Statelor Unite ale Americii, din Canada pana in Mexic. Este o specie de rozatoare apartinand familiei Sciuridae, inrudite cu marmota.

Generalitati

 

Greutate: 700 g – 1,3 kg
Lungimea (cu coada cu tot): 4 – 12 cm
Inaltime: 4 – 10 cm
Maturitate sexuala la 1 an
Sezon de imperechere: martie - aprilie
Perioada de gestatie: 28 - 32 zile
Nr. De pui: intre 3 si 8, cu o medie de 5
Durata de viata: 3 - 5 ani, in salbaticie

Clasa: Mammalia
Ordin: Rodentia
Sub-ordin: Sciurognathi
Familie: Sciuridae
Sub-familie: Sciurinae
Gen: Cynomys
Specii: 5 in America de Nord

poze_caini_de_preerie

http://www.flickr.com/photos/jinterwas

 

Specii inrudite

 

Cainii de preerie sunt animale salbatice, membri speciali ai familiei Sciuridae si sunt inruditi cu veveritele si marmotele. Exista cinci specii de caini de preerie, care fac parte din genul Cynomys:

Cainele de preerie cu coada neagra (Cynomys ludovicianus): traieste pe campiile aride din centrul Texasului pana in Canada.

Cainele de preerie cu coada alba (Cynomys leucurus): traieste in vestul SUA, in statele Colorado, Utah, Wyoming si Montana.

Cainele de preerie Gunnison (Cynomys gunnisoni) are o coada mult mai scurta decat ceilalti caini de preerie si un colorit unic.

Cainele de preerie mexican (Cynomys mexicanus) este o specie pe cale de disparitie care traieste numai in anumite parti ale Mexicului.

Cainele de preerie din Utah (Cynomys parvidens) este cel mai mic dintre toate speciile de caini de preerie.

poza_caine_de_preerie

http://www.flickr.com/photos/nostri-imago

 

Comparatii

 

Dintre cele doua specii mai raspandite, cainele de preerie cu coada neagra Cynomys ludovicianus, este mult mai des intalnit. Rareori, apare chiar si pe Marile Campii sau in Marele Bazin. Aceasta specie este tinuta in unele state ca si animal de companie.

Cealalta specie mai raspandita, cainele de preerie cu coada alba Cynomys leucurus, traieste la altitudini mai mari. Iarna, obisnuieste sa hiberneze.

 

Descriere

 

Cainii de preerie sunt rozatoare robuste, grizonate. Au capul lat si rotunjit, picioarele scurte si nu mai putin de 22 dinti.

Cantaresc intre 700 g si 1,5 kg. Lungimea capului plus a corpului este de 28-33 cm, iar coada are intre 7,5 si 10 cm. Corpul este de-o nuanta galbuie, abdomenul este alb sau de-o culoare foarte deschisa, iar urechile sunt mai inchise la culoare. De-o parte si de cealalta a nasului si in jurul ochilor, au smocuri stufoase de par alb.

 

Comportament


Cainii de preerie sunt animale diurne. Iarna, cainele de prerie cu coada alba hiberneaza, iar celelalte specii dorm pentru perioade mai scurte de timp. Traiesc in grupuri mai mici sau mai mari (intre 5 si 35 membri) formate dintr-un mascul, mai multe femele si puii lor.

Cainele de prerie este obisnuit sa isi sape propria vizuina si sa-si construiasca adaposturi bine protejate, astfel incat sa nu se inunde. Intrarile au intre 7 si 10 cm in diametru si fiecare tunel coboara la 450-480 cm sub pamant, dupa care se mai intinde cate 6 pana la 15 m in lungime. Exista camarute separate in care e depozitata mancarea sau in care animalele isi fac cuiburile.

Labirinturile sunt astfel facute incat, in cazul in care sunt invadate sau inundate, animalele sa aiba o cale de iesire. Lungimea totala a acestor tuneluri poate depasi uneori chiar si 30 m. In cazul unui atac, primul animal care observa „inamicul" scoate un sunet strident, prin care ii anunta pe toti ceilalti ca trebuie sa se adaposteasca.

caine_de_preerie

http://www.flickr.com/photos/baronbrian

 

Habitat


Prerii cu iarba scunda sau medie si platouri din vestul Americii.

 

Hrana


Sunt aproape exclusiv vegetarieni. Hrana principala a cainelui de preerie sunt plantele ce cresc pe marile campii: ierburi, radacini, buruieni sau flori. Toata apa de care au nevoie este extrasa din mancare. Rareori, se hranesc si cu insecte.

 

Inmultire


Femela fata o data pe an. In timpul estrusului, care poate dura 4-5 ore, femela se poate reproduce cu 5 parteneri diferiti, astfel ca puii, desi frati, pot avea tati diferiti.

Cainii de preerie cu coada neagra se inmultesc la sfarsitul lunii ianuarie, iar puii se nasc in martie sau aprilie, dupa o perioada de gestatie de 28-32 de zile. Cei cu coada alba se reproduc in martie sau aprilie, iar puii lor se nasc in mai. Familiile care traiesc in nord si in vaile muntilor inalti hiberneaza, pui si parinti laolalta, din octombrie pana in martie.

De obicei, femela fata 3-5 pui, dar uneori numarul lor ajunge pana la 8. Micutii nu au blana si sunt orbi, iar ochii si-i deschid abia dupa 33-37 zile. Pe la 6 saptamani, incep sa iasa din viznuina, iar pana in toamna, se separa de mamele lor.

In luna mai si la inceputul lui iulie, puii incep sa iasa la suprafata pentru prima oara in viata lor. Cei nascuti cu un an in urma parasesc comunitatea si le fac loc celor mici, care au nevoie sa se simta in siguranta in vizuina lor si sa socializeze cu familia. Cei ce pleaca isi gasesc vizuini abandonate sau sapa altele noi.

fotografie_caine_de_preerie

http://www.flickr.com/photos/kro-media

 

Conservare


Animalele de prada care vaneaza cainii de prerie sunt: coiotii, lincsii, vulturii, ulii, bursucii si nevastuicile.

In vestul Americii, aceste animale fac mari pagube pe la ferme, asa ca oamenii au inceput sa ii extermineze. Totusi, unii experti sustin ca ele sunt de fapt benefice, deoarece fertilizeaza solul in mod natural si cresc continutul de proteine al ierbii.

Dupa ce statul inceput sa ii persecute prin diferite metode (vanare, otravire, distrugerea habitatului), cainii de preerie au inceput sa dispara. Au fost ucisi mai multi de jumatate, iar habitatul lor s-a diminuat considerabil. In parcurile nationale si rezervatii, se pastreaza si protejeaza cateva colonii de caini de preerie.

 

Atentionari speciale


Aceste animale sunt foarte susceptibile la ciuma bubonica, pe care o pot contacta de la puricii infectati. Specialistii cred ca sansele sa contactezi ciuma de la un caine de preerie sunt foarte mici, dar cert e ca bolile purtate de purici pot nimici colonii intregi. In captivitate, cainele de preerie poate trai 8 ani si jumatate.

 

Curiozitati

 

  • sunt rozatoare robuste, care-si sapa vizuini
  • majoritatea cainilor de preerie hiberneaza iarna
  • toate cele cinci specii de caini de preerie apartin familiei veveritelor (Sciuridae)
  • cand sunt atacati de diferite animale de prada, scot sunete specifice, ca sa ii anunte pe ceilalti de pericolul iminent
  • la inceputul secoului, existau in jur de 5 miliarde de specimene de caini de prerie in vestul continentului
  • in 1900, s-a gasit o colonie uriasa de caini de prerie in Texas, unde traiau 400 de milioane de exemplare

Tu ce zici?