No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Ce diferente exista intre animalele salbatice si cele domestice?

Ultima modificare: 2010-10-08 | Data publicării: 2010-10-07
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Ce diferente exista intre animalele salbatice si cele domestice?
La o crescatorie de animale din Siberia exista doua colonii de sobolani. Intr-una din ele, sobolanii sunt crescuti pentru a fi domesticiti. Cand cineva se apropie de ei, cer sa fie mangaiati. Cealalta colonie a fost crescuta pentru agresivitate. Sunt animale salbatice si sunt gata-gata sa sara la gatul celor care se apropie de ei.

Poate fi imblanzit sobolanul?

 

Frank Albert, absolvent al Institutului de Antropologie Evolutionara „Max Planck" din Leipzig, a lucrat atat cu sobolanii imblanziti, cat si cu cei agresivi, sperand sa afle care sunt diferentele genetice dintre acestia. „Sobolanii salbatici nu pot fi imblanziti. Nu tolereaza niciun fel de interactiune cu oamenii si nu te lasa sa-i atingi", spune Albert. Cand sobolanii agresivi trebuie mutati, cercetatorul aseaza doua custi una langa cealalta, cu usile deschise, si lasa animalele sa mearga singure in noua cusca. Trebuie sa aiba mare grija ca nu cumva sa scape vreunul.

sobolan

Experimentul a fost initiat de Dmitri K. Belyaev, in anul 1959. Fratele sau, genetician si el, a fost exilat si trimis intr-un lagar de concentrare. Acolo a si murit. Dimitri s-a mutat in Siberia in 1958 si a ajuns director al Institutului de Citologie si Genetica din Novosibirsk.

Belyaev a studiat genetica domesticirii animalelor, o problema careia Darwin i-a acordat multa atentie. Animalele imblanzite difera mult de cele salbatice. Nu se stie care au fost calitatile in functie de care fermierii din neolitic si-au ales animalele, in urma cu 10.000 de ani. Totusi, cercetatorul rus credea ca animalele erau selectionate in functie de disponibilitatea lor de a se lasa domesticite. Cu timpul, crede Belyaev, acestea au dobandit cateva caracteristici comune, specifice tuturor animalelor domestice: urechi lasate, blana mai deschisa la culoare, cu pete albe si modificari ale formei craniului.

Domesticirea vulpilor argintii

 

Omul de stiinta rus a si testat aceasta teorie pe vulpile argintii, pentru ca sunt animale sociabile, inrudite cu cainele. Desi multi fermieri au crescut vulpi argintii timp de 50 de ani pentru blana lor, ele si-au pastrat trasaturile de animale salbatice. Belyaev si-a inceput experimentul in 1959, cu 130 de vulpi argintii alese dupa gradul de toleranta pe care-l aveau fata de oameni. Dupa 8 generatii, s-a constatat ca vulpile crescute astfel erau mult mai sociabile si mai deschise fata de oameni. Cand Belyaev a murit in 1985, experimentul sau a fost preluat si continuat de catre succesorul sau, Lyudmila N. Trut. Zeci de ani experimentul nu a fost cunoscut in afara granitelor Rusiei. S-a aflat de el abia in 1999, cand Trut a publicat un articol pe aceasta tema in prestigioasa revista "American Scientist". Raportul ei arata ca dupa 40 de ani de studii, timp in care au fost crescute 45.000 de vulpi, s-a creat o noua specie, domesticita si la fel de prietenoasa precum un caine.

vulpe argintie

Predictiile lui Belyaev s-au adeverit: odata cu imblanzirea vulpilor, au aparut si alte schimbari. Vulpile domesticite aveau blana cu pete albe, urechi pleostite, coada rasucita si craniul mai mic. In plus, animalele au devenit deosebit de afectuoase. Erau curate, tacute si obisnuite cu prezenta omului.

Totusi au ramas deosebit de active si preferau sa locuiasca intr-o casa cu curte mare, nu in apartament. Nu le placea sa fie tinute in lesa, dar o tolerau. Cercetatorii americani au sugerat ca unele exemplare sa fie pastrate ca animale de companie, pentru a se asigura continuitatea acestei specii in eventualitatea in care cele de la Novosibirsk ar fi rapuse de vreo boala. „Rusia a trecut prin perioade grele, fara prea multe progrese pe plan stiintific, iar vulpile lui Belyaev erau amenintate de tot felul de pericole", sustine Ray Coppinger, biolog de la Colegiul Hampshire din Massachusetts. O singura colonie desprinsa din cea a lui Belyaev a fost trimisa in Finlanda, dar nu a supravietuit.

Ce diferente exista intre animalele salbatice si cele domestice din punct de vedere genetic?

 

Frank Albert studiaza doua colonii de sobolani, pentru a gasi o explicatie genetica pentru diferentele dintre animalele imblanzite si cele salbatice. La fel a procedat si Belyaev: a crescut separat o colonie de vulpi salbatice. Intre timp, a inceput sa domesticeasca si alte animale, precum vidre sau nurci. Realizand ca animalele mici sunt mai usor de studiat, a inceput sa faca experimente si pe sobolani salbatici, prinsi de prin imprejurimi. Dupa moartea sa, experimentul a fost continuat de Irina Plyusnina. La sobolanii gri prinsi in salbaticie si separati in functie de gradul de toleranta fata de oameni, diferentele de comportament au inceput sa se observe abia dupa 60 de generatii.

Aflat in vizita la Novosibirsk, dr. Brian Hare de la Institutul Planck a folosit vulpile argintii pentru a studia capacitatea cainilor de a intelege gesturile oamenilor. Daca ascunzi mancarea si apoi arati inspre ea cu degetul, cainele va intelege imediat si se va duce in acea directie. In schimb, cimpanzeii (care au creierul mai mare) nu reactioneaza la fel. Hare a incercat sa inteleaga daca aceasta capacitate de intelegere a aparut odata cu imblanzirea cainelui sau a fost prezenta la animalele pe care le selectionau oamenii inainte de domesticire.

lup in salbaticie

Acesta a aflat ca si vulpile erau la fel de receptive precum cateii, chiar daca nu au fost obisnuite cu oamenii. Cainii au evoluat din lupi, iar Hare crede ca ambele animale au aceeasi capacitate cognitiva. Totusi, abilitatea lupilor de a solutiona probleme sociale cum ar fi gasirea unei bucati de mancare dupa indicatiile unui om, este mascata de frica. La caini frica dispare odata cu domesticirea, iar omul este privit ca un prieten cu care poate interactiona, nu ca un dusman.

Majoritatea vulpilor au ramas in Novosibirsk, dar Svante Paabo de la Institutul Planck a reusit sa-i convinga pe cercetatorii rusi sa ii dea cateva exemplare din ambele specii de sobolani. Albert, care lucreaza impreuna cu Paabo, spera sa afle mai multe despre caracteristicile genetice ale sobolanilor imblanziti. El vrea sa incruciseze un sobolan imblanzit cu unul salbatic si sa evalueze progenitura lor, studiind caracteristicile mostenite. Cercetatorul spera sa gaseasca 200 de puncte diferite in genomul celor doua specii. Genele ar trebui sa fie aceleasi la toate mamiferele domesticite. Daca experimentul lui Albert va reusi si genele domesticirii vor fi identificate, oamenii de stiinta vor incepe sa le caute si la oameni, putand astfel afla mai multe despre evolutia acestora.


Tu ce zici?