No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Ingrijirea dihorului de companie

Ultima modificare: 2011-10-21 | Data publicării: 2011-10-21
(5/ 1)
Listează articol » Trimite articol »
Ingrijirea dihorului de companie
Dihorul este un animal salbatic infiorator: dimensiunile sale mici nu-l impiedica sa atace animale cu mult mai mari decat el. In vecinatatea gospodariilor, face adevarate ravagii: preferate sunt cotetele cu pasari, unde omoara deseori multe pasari sau sparge toate ouale, paguba fiind mult mai insemnata decat ar presupune nevoia lui de hrana.

Temutul animal de prada a devenit in zilele noastre un animal de companie excelent, datorita capacitatilor lui de relationare, abilitatii de a invata lucruri noi si de a se supune regulilor, blanitei sale frumoase care este mai usor tolerata de persoanele cu alergii. Are dimensiunile unei pisici si traieste aproximativ zece ani. Are capul mic, picioarele scurte, iar coada sa devine stufoasa atunci cand este speriat, dar si cand este bucuros.

Dihorul este descris ca fiind un animal la fel de afectuos ca un caine, dar curat ca o pisica. El petrece mult timp ingrijindu-si blanita sa, care are o gama variata de culori, cele mai intalnite fiind: samur, alb, albinos, argintiu, scortisoara, panda. Pentru ca se hraneste cu rozatoare, a fost apreciat din timpuri stravechi. Un exemplu al aprecierii acestui animal este faptul ca Regina Elisabeta I a Angliei obisnuia sa ofere in dar dihori.

dihor-1

http://www.flickr.com/photos/peter-trimming

 

In zilele noastre, in multe tari este interzisa adoptarea dihorilor ca animale de companie. Insa in Romania, nu numai ca nu exista asemenea interdictie, dar chiar exista o subspecie – dihorul de stepa – protejata de lege.

Ingrijirea unui asemenea animalut presupune respectarea unor reguli:

1. Este bine de la inceput sa-i cumparati o cusca, in care sa stea atunci cand nu-l puteti supraveghea. In cusca, se va simti in siguranta si sunt sanse mari sa manifeste intentia de a intra in ea cand ii e somn, iar covoarele si pardoseala dumneavoastra vor fi ferite de galeriile pe care dihorul le-ar sapa pentru a-si face culcus.

2. Animalul trebuie eliberat atunci cand sunteti acasa si urmarit. S-ar putea sa incerce sa-si faca nevoile prin colturi, caz in care trebuie sa-i aratati nisipul si sa-l atingeti peste nasuc. Atunci cand face ceva bine, cum ar fi gasirea nisipului, este bine sa folositi mancarea ca recompensa. Tot peste nasuc trebuie atins atunci cand incearca sa va muste: se va dezvata usor de acest obicei.

3. Unele exemplare sunt mai independente, altele sunt mai afectuoase, dar toate sunt sociabile si jucause. Desi dorm timp indelungat, fiind treze doar intre patru si sase ore pe zi, animalutele va vor astepta in stare de veghe cand va intoarceti de la serviciu, pentru ca isi regleaza programul dupa al dumneavoastra.

4. Hrana dihorului trebuie sa fie bogata in proteine. Daca nu gasiti hrana speciala pentru dihori, puteti incerca hrana uscata pentru pisici combinata cu carne de pui. Nu trebuie hranit cu carne de porc, aceasta fiind toxica pentru dihori. Pofticios, animalutul va incerca sa va convinga sa-i dati si lui din mancarea dumneavoastra. Nu-i veti face chiar toate mofturile – poate doar sa guste un pic – altfel va da... pufuri urat mirositoare.

5. Are nevoie de miscare: trebuie sa aveti grija sa nu-l inchideti in sertarul pe care il cerceteaza. Camera in care il eliberati trebuie sa nu aiba posibilitati de evadare: geamurile si usile sa fie inchise. In schimb, daca doriti, puteti sa-l invitati cu dumneavoastra la plimbare, cu conditia sa poarte lesa.

6. Vaccinarea dihorului este obligatorie. Se administreaza aceleasi vaccinuri ca si in cazul pisicii si cainelui.

7. Dupa varsta de 6 luni este bine sa-i castrati: astfel evitati posibilitatea ca animalele sa se imbolnaveasca in perioada de imperechere, dar si mirosurile neplacute pe care incep sa le emane. Daca totusi mirosurile persista, medicul veterinar poate interveni chirurgical asupra glandelor responsabile de aceste mirosuri.

dihor

http://www.flickr.com/photos/peter-trimming

 

8. Pentru spalarea dihorului, se foloseste sampon special. Daca nu gasiti, puteti folosi un sampon pentru copii. Animalul adora sa se balaceasca, insa nu este bine sa-l spalati mai des decat o data pe luna.

9. Daca nasul, urechile si partea dorsala prezinta scurgeri sau daca – in loc sa fie jucaus – a devenit apatic, trebuie dus de urgenta la medicul veterinar.

10. Dihorul reactioneaza bine cu alte animale de companie, precum cainele sau pisica, insa s-ar putea sa nu tolereze prezenta papagalului, a canarului sau a porumbeilor. Copii foarte mici ii pot face mult rau.

Trebuie sa aveti grija sa nu-l pierdeti: eliberat in spatii deschise – curios, speriat sau dezorientat – se va indeparta si ii va fi imposibil sa se intoarca.

Imperecherea nu e o idee prea buna, fiind dificila. Femela nu este o mama buna, in multe cazuri avand manifestari de canibalism sau abandon fata de puii sai orbi, complet neajutorati, lipsiti de blana.

Daca ati optat pentru acest animal de companie, va doresc succes in ingrijirea lui!


Tu ce zici?