Se estimează că în jur de 75% dintre toţi dihorii ajung să surzească. Să afli că animalutul tău drag nu aude, nu e un capăt de lume! Însă e important să ştii cum să comunici cu un dihor care nu te mai poate auzi.
Am discutat cu numeroşi stăpâni care s-au îngrijorat foarte mult din pricina dihorului care îi muşcau chiar dacă aceştia ţipau de durere, pentru a constata în urma unor teste, că bietul animal este surd.
 |
Pierderea auzului la aceste animale este cauzată de sindromul Waardenburg, fiind o afecţiune genetică. Mulţi crescători îi reproduc până la epuizare. E acelaşi lucru ca în cazul relaţiilor incestuoase. Apar mutaţii genetice iar sindromul Waardenburg e foarte des întâlnit. Dihorii care se nasc perfect sănătoşi riscă să-şi piardă auzul în cazul unei infecţii la nivelul urechilor daca nu este tratată corespunzător.
Aici discutăm despre două grupe de dihori surzi. Din prima grupă fac parte cei care sunt muţi, nu se aude nimic din guriţa lor oricât de entuziasmaţi ar fi iar din cea de-a doua grupă fac parte dihorii care sunt zgomotoşi: plâng, se bucură, ţipă, sâsâie de câte ori simt nevoia.
 |
Dacă ai 2 dihori şi unul dintre ei nu aude, s-ar putea să întâmpini probleme atunci când cei doi se joacă. De asemenea, mulţi dihori surzi au tendinţa de a da capul pe spate când sunt ţinuţi în braţe.
E foarte uşor să-ţi dai seama dacă animalul tău nu aude. Încearcă să faci un zgomot puternic şi observă-i comportamentul. Ai grijă să nu creezi vibraţii. Surprinde-l cu o jucărie atunci când nu se uită la tine. Nici o reacţie? Încearcă altceva.
În timp ce doarme agită o conservă de metal umplută cu monede. Nu folosi aspiratorul! Contrar concepţiei populare, sunetul produs de aspirator nu e deloc edificator în stabilirea surzeniei la dihori.
Faptul că ştii că dihorul tău nu aude, e un pas important în stabilirea unei modalităţi de comunicare. Vei putea aplica altă modalitate de a-l dresa şi disciplina, lucru ce va duce la consolidarea unei legături mai profunde între dihorul surd şi stăpân!
