Vaca de mare a lui Steller ajungea sa aiba o lungime cuprinsa intre 8 si 9 metri, fiind mult mai mare decat lemingul si dugongul. In cercetarile lui Steller, exista doua contradictii cu privire la greutate: intr-o nota se spune ca acest mamifer cantarea 4 tone, iar in alta nota 24.3 tone. Valoarea adevarata e undeva pe la mijloc, intre 8 si 10 tone. Arata ca si o foca mare, insa avea membrele anterioare robuste si o coada asemanatoare cu cea a balenei. Conform lui Steller, "acest animal nu iese niciodata la mal si traieste intotdeauna in apa. Pielea sa este neagra si groasa, capul este mic, nu are dinti". Specia era complet domesticita, conform studiilor lui Steller. Acest mamifer marin se hranea cu alge.
Cand Steller a inceput studierea acestui mamifer, se crede ca existau doar cateva exemplare. Steller insa spunea ca exista multe exemplare care traiesc in turme, insa zoologul Leonhard Hess Stejneger estimase ca existau mai putin de 1500 de exemplare. Exemplarele au fost nimicite de marinari, de vanatorii de foci ori de comerciantii de blanuri care urmau ruta lui Bering si vanau aceste mamifere pentru grasime, folosita pe post combustibil pentru lampile cu ulei. In 1768, la 27 de ani de la descoperirea speciei de europeni, aceasta a disparut.
 |
Fosilele arata ca Vaca de Mare a lui Steller era raspandita initial in zona coastelor din Pacificul de Nord, ajungand pana in Japonia si California. Disparitia acestui animal a fost determinata de vanatul excesiv, dar si de scaderea numarului vidrelor de mare. Fiind redus numarul vidrelor de mare, populatia aricilor de mare a crescut, iar astfel cantitatile de vareci au scazut, varecii fiind sursa primara de hrana a Vacii de mare a lui Steller.
Vaca de Mare apare in nuvela "Foca alba", scrisa de Rudyard Kipling, in cautarea unui loc inaccesibil vanatorilor. Kipling stia probabil ca specia este considerata disparuta insa, cu toate acestea, oamenii credeau in existenta ei. Astfel, autorul sugereaza ca Vaca de mare exista, insa se ascunde.
In romanul lui Jules Verne din 1870, "20000 de Leghe sub mari", calatorii aflati la bordul submarinului Nautilus intalnesc diverse specii din ordinul Sirenia de-a lungul calatoriei lor. In 10 Februarie, intalnesc o femela dugong in Marea Rosie; Nemo afirma ca vanatoarea a facut ca populatia de sirene sa scada. Intalnesc si un mamifer de peste 7 metri lungime, cu o masa totala de 5 tone (dimensiuni mult prea mari pentru un dugong in acel habitat, insa apropiate de dimensiunile vacii de mare, care disparuse de un secol). Verne expune teme privind mediul inconjurator; desi anumite detalii puteau fi inexacte, aceasta carte a contribuit la constientizarea importantei biologiei marine si a crescut interesul pentru conservarea mediului si a speciilor.
In literatura contemporana, Vaca de mare apare intr-o carte de poezii numita "Disparitia speciilor", scrisa de poetul rus Andrei Bronnikov. In aceasta lucrare, poetul compara soarta acestui mamifer disparut cu soarta descoperitorului ei. Cartea examineaza personalitatea lui Georg Steller si descrie expeditia Kamchatka cu ocazia careia a fost descoperita Vaca de Mare.
