No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Relatia caine-stapan: cum am educat cainele

Ultima modificare: 2011-09-20 | Data publicării: 2011-09-20
(5/ 1)
Listează articol » Trimite articol »
Relatia caine-stapan: cum am educat cainele
Relatia caine-stapan este una complexa, bazata in principal pe respectul si increderea dintre cei doi participanti. iata povestea cainelui meu Jiro, un superb Ciobanesc Australian.

Intelegerea acestei relatii, pentru mine a necesitat si inca necesita mult studiu si aprofundare, intelegere si aplicare a unor metode concepute special pentru a face ca Omul sa fie seful haitei.

Trebuie sa ne obisnuim: Cainii sunt animale, nu oameni! Trebuie sa incetam sa le mai atribuim insusiri omenesti, sentimente. Trebuie sa intelegem, ei traiesc in prezent, nu in trecut, nu in viitor.. Ei nu au amintiri neplacute cu privire la obiecte sau locuri, noi suntem in schimb cei care le cream o stare de neliniste prin amintirile si starile noastre.

Daca, spre exemplu un caine a fost lovit de masina, el nu va purta "ura" sau "frica" fata de acest obiect, in schimb oamenii care il inconjoara se vor purta diferit cu el din acel moment, sau in prezenta acelui obiect; astfel starea de echilibru a cainelui iese din balans, el nu mai este increzator in "seful haitei" deci in consecinta nici in puterile lui, cautand diferite moduri de a se apara, prin fuga sau agresivitate. In astfel de situatii Omul trebuie sa dea dovada de control, sa nu isi piarda calmul si rabdarea si sa rezolve problema promt fara ezitare!

ciobanesc_australian-2

 

Acest lucru este valabil in orice imprejurare, daca omul pierde controlul asupra situatiei, el forteaza cainele sa preia acest control, fie ca el este sau nu capabil de asa ceva. De aici pornesc situatiile periculoase pentru viata si siguranta cainelui si a celor din jur.

Povestea mea nu e cu mult mai diferita decat a altora: Mi-am dorit un caine de mic copil,  am primit un caine, nu am avut grija de caine (cum promite fiecare copil de 11 ani), cainele este al mamei mele si are acum 10 ani.

Insa acum, la 21 de ani, povestea mea sta altfel. Viata mi-a adus in cale o persoana care m-a invatat sa privesc altfel lucrurile inainte de a aduce un caine in viata mea, o persoana care mi-a oferit sansa sa vad ce inseamna cu adevarat sa ai un caine. M-a indemnat sa iau unele decizii inainte, sa fac unele pregatiri, atat fizice cat si sufletesti. Si cel mai important este ca m-a ajutat la fiecare pas si ma indrumat.

Aceasta persoana se numeste Dana Niculescu, si este crescatoarea actualului meu catel din rasa Ciobanesc Australian in varsta de, imediat, un an, pe nume de Jiro alintat Girofar.

ciobanesc_australian-3

 

Dupa luni de asteptare, 4 sezoane de "The Dog Whisperer" si alte cateva carti si multe articole mai tarziu, vestea ca Jiro s-a nascut, pe data de 10.10.2010, a fost ceva nemaipomenit, eram in sfarsit pregatita cu adevarat pentru un catel!

Prima decizie pe care am luat-o cand am hotarat ca imi voi lua caine a fost ca il voi lua cu mine peste tot, zi-noapte, si am reusit atat la facultate cat si la lucru, la aerobic, pe terasa, la examene, in excursie, si oriunde va mai duce mintea. Intr-adevar am sacrificat multe, si din pacate pentru secolul in care traim am indurat la fel de multe. O alta dorinta de a mea a fost ca viitorul catel sa se inteleaga si sa iubeasca caii, deoarece prima mea pasiune a fost si va fi calul meu Apollo. Din nou am reusit, tot impreuna cu Dana, pentru ca rasa Ciobanesc Australian este cunoscuta ca o rasa care in trecut era folosita de cowboy in munca de ferma, asadar ei lucreaza foarte bine cu caii. In final mi-am dorit un caine inteligent, sociabil dar cu o iubire profunda pentru stapan, cu dorinta de a face pe plac acestuia si de a fi alaturi de el peste tot, calitati care sunt pietrele de temelie ale standardului acestei rase de caini.

pui_de_ciobanesc_australian
pui_de_ciobanesc_australian-1

 

Intr-un final, cu casa pregatita temeinic pentru micutul care urma sa vina, la 9 saptamani dupa venirea pe lume, Jiro a ajuns la Cluj; unde eu aveam pregatita schema de actiune pentru saptamanile ce urmau, astfel:

  • Catelul mananca la orele prestabilite, numai mancarea lui, fara exceptie; in cazul in care nu mananca sau nu termina bolul este luat pana la urmatoarea ora de masa. (Acest lucru este benefic din mai multe puncte de vedere. In primul rand catelul invata cine controleaza mancarea, si in consecinta cine este seful. Apoi, catelul este ajutat sa isi formeze mai usor un orar pentru iesit afara. Si nu in ultimul rand, el invata sa NU fie mofturos cu mancarea)
  • Catelul este scos afara la ore fixe, dupa mese, dupa somn, etc. pentru a se obisnui sa isi faca nevoile afara; (Pana sunt mici, capacitatea de a controla "mersul la toaleta" este limitat, astfel dupa fiecare masa, somn sau joaca catelul va avea nevoie afara; fiti promti deoarece de obicei nu doreaza mai mult de 30 de secunde intre una dintre aceste actiuni si nevoile catelului)
  • Catelul nu are voie in pat, numai daca este chemat; (Acest lucru din nou pentru a impune celui mic niste reguli si limite, pentru a-l invata ca noi stapanii avem un loc doar al nostru pe care el trebuie sa il respecte)
  • Catelul nu intra si nu iese pe usa inaintea noastra, sau numai cand este chemat; (Este un exercitiu care impune catelului respect, totdeauna cel dominant fiind cel care intra sau iese dintr-o incapere. + este foarte util in cazul in care veniti cu catelul murdar, duceti bagaje, sau pur si simpu aveti musafiri, pentru ca astfel, cainele va invata sa nu iasa/fuga afara pe usa cand aceasta se deschide)
  • Catelul are parte de activitate de socializare si dresaj zilnic. (Cea mai importanta parte a vietii unui catel este socializarea. Prin socializare intelegem contactul cu mediul inconjurator, animale, oameni si obisnuirea lui cu sunete si lucruri noi in fiecare zi)
ciobanesti_australieni

 

Cel mai important a fost ca in primele saptamani dupa ce Jiro a ajuns acasa, el sa aiba parte de disciplina, limite si doar apoi de afectiune, pentru a avea o baza de plecare pentru toate cele ce urmeaza. Socializarea a fost de-asemeni foarte importanta, atat cu oameni cat si cu alte animale, pentru ca atunci cand va creste mare sa poata fi controlat in orice situatie. El nu este si nu a fost niciodata agresiv, dar in schimb este foarte protectiv si as avea deplina incredere daca viata mea ar depinde de el.

Un alt exemplu relevant pe care as putea sa il impartasesc ar fi prima intalnire a lui Jiro cu calul meu. Am decis ca la varsta de 3 luni este destul de mare incat sa faca fata acestei situatii asa ca am mers in vizita la cai. In prima faza l-am tinut in brate, l-am dus la cal si l-am lasat sa il miroasa, sa il linga, etc (dar ca oricare experienta noua, fie ca este cu un alt caine, cal, pisica, copil; trebuie avut grija ca acel nou personaj sa fie unul calm, echilibrat si care stie cum sa interactioneze; nu este recomandat ca ambii sa fie intr-o situatie necunoscuta) dupa ce am vazut ca nu mai este interesat l-am lasat pe jos langa Apollo. Ce sa petrecut in continuare a fost foarte interesant, deoarece si caii sunt curiosi din fire, Apollo si-a lasat capul jos sa il miroasa pe Jiro, si Jiro l-a lins pe bot. A fost o intalnire reusita si acum cei doi sunt cei mai buni prieteni.

caine_si_cal

 

Acum, cu Girofar la picioare va pot transmite urmatoarele: Fericirea pe care un caine bine educat v-o poate aduce este de neegalat!

Articolul "Relatia caine-stapan: cum am educat cainele" este scris de Muresan Ana pentru concursul media-content. Si tu poti publica articole pe animalutul.ro si ai sansa de a castiga un Iphone sau un Ipad!


Tu ce zici?