No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Cum are grija cainele meu de mine

Ultima modificare: 2011-10-27 | Data publicării: 2011-10-27
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Cum are grija cainele meu de mine
Relatia dintre om si animalul sau de companie este bazata pe sentimente impartasite reciproc, este o relatie sincera de prietenie, comunicarea fiind extrem de simpla. Cainele ajunge sa-si cunoasca stapanul si sa-l inteleaga atunci cand este nefericit sau sa fie alaturi de el in momentele de bucurie iar stapanul stie exact cum sa se comporte cu prietenul sau cel mai bun.

Cainele meu este un adevarat exemplu pentru devotamentul de care da dovada si ma uimeste de fiecare data cand imi demonstreaza fidelitatea si grija pe care mi-o poarta. Nu exista ocazie sa mergfie la prietena mea cea mai buna care imi este si vecina, fie la magazinul din celalalt colt al strazii mele si cainele meu, Doggy sa nu fie prezent si receptiv la ceea ce fac eu. Imi urmareste toate miscarile, nu ii scapa nimic.

Se intampla uneori sa merg in vizita la o cunostinta si pentru ca sta destul de departe de casa mea fac tot posibilul sa ii distrag atentia lui Doggy astfel incat sa nu ma poata urma. Desi ajung cu bine acasa la gazda mea si constat in prima instanta ca Doggy a ramas acasa, la intoarcere, dupa terminarea vizitei cine credeti ca ma astepta fidel la usa casei prietenei mele si cine credeti ca a vegheat timp de 2, 3 ore incaltarile mele?... Era chiar Doggy care nu poate suporta gandul sa stea departe de mine, ii era teama probabil sa nu ma atace cineva pe drumul de intoarcere acasa.

caine

Cele mai grele momente pentru Doggy erau cele in care trebuia sa plec la facultate si el vazundu-ma cu bagaje era sigur de ceea ce avea sa se intample, prin urmare nu ma lasa pana nu ma intorceam din drum, desigur pentru a-l trimite acasa unde ramasese si mama mea care avea grija de el cat eu eram plecata. Oricat ar fi incercat mama sa-l retina ca sa nu ma urmeze, nu uita ca m-a vazut plecand si ma urma chiar si la 10 minute dupa plecare.

In zilele toride de vara cand stateam izolata in casa bunicii mele pentru a ma proteja de aerul fierbinte si de razele soarelui, Doggy statea desigur paznic in fata usii si toata ziua ofta de caldura dar nu indraznea sa se deplaseze la umbra pentru a nu ma pierde o clipa din priviri. Nu si-ar fi iertat faptul ca as fi putut pleca fara el.

Toate aceste lucruri m-au apropiat foarte mult de cainele meu si afectiunea reciproca ma face sa-mi fie dor de el atunci cand sunt departe si imi aduce entuziasm la intoarcerea acasa unde ma intampina cu o bucurie de nedescris. Relatia dintre mine si cainele meu m-a facut sa inteleg dragostea pentru animale si sa apreciez sinceritatea si bucuria pe care Doggy mi le ofera in schimbul afectiunii de care are parte din plin.


Tu ce zici?