No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Câinii de rasă şi genetica

Ultima modificare: 2013-01-15 | Data publicării: 2011-03-17
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Câinii de rasă şi genetica
De cand au fost domesticiţi, cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, câinii au fost selectaţi şi crescuţi pentru diverse trăsături şi caracteristici. Au fost crescuţi pentru mărime, aspect, temperament, abilităti şi performanţe. Multe din aceste trăsături pentru care au fost selectaţi sunt de fapt defecte genetice sau mutaţii, astfel că în mediul natural probabil s-ar fi ajuns la dispariţia patrupedului diferit de restul speciei.

Cu intervenţia umană nu doar că aceste animale reuşesc să supravieţuiască, dar dacă exemplarele sunt atent reproduse şi selecţionate, pot duce la apariţia unor noi rase canine. Un bun exemplu în acest sens sunt câinii cu achondroplasia, termenul potrivit pentru defectul genetic care provoacă nanism. Deşi au picioare scurte şi uşor curbate, câinii de statură mică nu ar putea supravieţui singuri în mediul sălbatic. Însă sunt buni pentru a scotoci şi vâna animale mici în găuri şi culcuşuri în pământ. Acest lucru îi face foarte utili pentru vânători, care au recunoscut repede utilitatea acestor patrupede. Odată cu valorificarea defectelor, s-a ajuns, printr-o selecţie artificială, la o întreagă serie de rase de câini mici care pot fi folosiţi în anumite practici.

 

Câinii mici vs. câinii mari

 

Cel mai cunoscut câine cu picioarele scurte este Dachshund sau Teckel ori "wiener dog". Din păcate, în selectarea câinilor care prezentau achondroplasia şi aveau spatele lung, cum este Dachshund, s-a selectat şi un defect genetic care duce la mari probleme de sănătate. Câinii Dachshund prezintă un mare risc de apariţie a problemelor de sănătate cu spatele, precum şi deformări osoase la nivelul picioarelor. Alte probleme care pot apărea la câinii mici, cum ar fi Chihuahua si Yorkshire terrier, sunt hidrocefalie (acumulare de lichid la nivelul creierului), paraplegie (paralizia picioarelor din spate) şi agresiune. Opuse raselor mici sunt rasele gigant (acromegalie), cum ar fi Dog German, Wolfhound irlandez şi Saint Bernard. Acestea sunt predispuse la displazie de sold şi artrita.

 

Înmulţirea pentru trăsături şi apariţia unor boli genetice

pui de bulldog
catelusi shar pei

 

Există mai multe rase de câini care au fost selectate pentru o trăsătură specială care, în sine, cauzează probleme de sănătate pentru rasa respectivă. Rasele de câini cu un bot scurt (brachygnathia), cum ar fi Bulldogii, Boxerii şi Mopsii pentru a numi câteva, au probleme de respiraţie din cauza botului strivit în faţă şi a nărilor înguste.

Alte rase au fost proiectate pentru a avea un bot extrem de lung (dolicocephaly), precum Collie, Borzoi şi Sheltie. Ochi mai mici au venit împreună cu boturile alungite, iar rasa Collie, in special, este grav afectată de o tulburare genetică, o anomalie la ochi specifică doar acestei rase (Collie Eye Anomaly - CEA), o consecinţă directă a dorinţei intenţionate de a face se obţine câini cu un botul lung.

Collie cu anomalie la ochi are o gama largă de simptome, boala ducând la orbire în cazurile grave. Din păcate, apare destul de frecvent la aceşti câini spectaculoşi, la aproximativ şi apare la 95% din Collie.

 

Câinii cu "riduri"

 

O alta trăsătură neobişnuită pentru care unii câini au fost selectaţi şi înmulţiţi este pielea zbârcită, ridată. Această trăsătură, numită dermatosparaxis, poate fi observată la Bloodhound şi Shar Pei şi este de fapt o modificare genetică a ţesutului conjunctiv care ţine pielea sub restul ţesutului de bază.

În timp ce pielea lăsată de pe faţa unui Bloodhound îl face un câine excelent de vânătoare, totodată îl face mai predispus la infecţiile cutanate. Pleoapele căzute şi ochii roşii, care sunt, de asemenea, o caracteristică a acestei rase reprezintă o sursă de probleme şi disconfort. Ochii roşii ai unui Bloodhound sunt cauzaţi de de rularea activă (entropion) a pleoapei inferioare care determină frecarea şi iritarea asupra corneei ochiului. Câinii Shar Pei sunt deosebit de sensibili la entropion, precum şi la toate celelalte probleme de sănătate care vin împreună cu pielea zbârcită şi ridată.

 

Dalmaţienii şi lipsa auzului

 

Dintre toate rasele de câini, probabil că dalmaţienii au avut cel mai mult de suferit. Culoarea blănii unui câine dalmaţian este genetic legată de surditate, cataractă şi eczeme. Dalmaţienii sunt, de asemenea, extrem de sensibili la nivelul rinichilor, vezicii urinare şi pot prezenta pietre la nivelul tractului urinar, precum si artrită. Deşi formele de tulburări sunt direct legate de trăsăturile care au fost selectate atunci când au fost reproduşi aceşti câini, aceste anomalii au devenit asociate cu Dalmaţienii.

catelusi dalmatian

Foarte multe rase sunt afectate de unul sau mai multe afecţiuni genetice. Multe probleme sunt direct legate de trăsăturile care au fost selectate intenţionat atunci când au fost dezvoltate rasele. Ca rezultat, multe animale necesită alimente speciale, tratamente regulate cu antibiotic, chirurgie şi medicamente pentru a duce o viaţă confortabilă. Sigur, nu e cazul să vă panicaţi şi să renunţaţi la compania unui patruped. Ci mai degrabă ar fi bine să acordaţi o mai mare atenţie crescătorilor de câini şi să nu cumpăraţi animale care provin din crescătoriile unor înmulţitori de câini.

Având în vedere cele de mai sus, apare intrebarea: noi, oamenii, am selectat trăsături greşite şi am creat câini inadaptaţi, nepotriviţi? Deşi, în zilele noastre, există foarte puţine rase de câini sălbatici în viaţă, cei care încă mai sunt nu manifestă multitudinea de probleme pe care le vedem în rasele de câini domesticiţi. Motivul principal este că în cazul animalelor sălbatice selecţia naturală elimină apariţia acestor anomalii în cazul în care se naşte un pui care nu poate supravieţui în sălbăticie din cauza culorii blănii, aspectului sau conformaţiei. Doar intervenţia omului a permis acestor exemplare slabe să supravieţuiască într-un mediu modificat pentru a-l simula pe cel natural: grădini zoologice, centre şi parcuri naţionale.

Asta nu înseamnă că ar trebui să întoarcem spatele raselor minunate de care ne bucuram astăzi. Mutra unui Bulldog sau a unui Shar Pei este adorabilă, aceşti câini fiind animale de companie minunate.

Totuşi, se impune să avem mai multă grijă şi să acţionăm responsabil atunci când dorim să reproducem câini. În definitiv, situaţia câinilor de rasă predispuşi multor boli genetice a fost creată de om prin intervenţia nenaturală. Responsabilitatea fiecărui crescător este de a produce exemplare sănătoase, care corespuns standardelor rasei, fără a recurge la înmulţirea prin incest şi reproducerea exemplarelor care prezintă boli transmisibile genetic.

 

Ce poţi face tu, ca simplu iubitor de animale?

 

Nu mai cumpăra câini din crescătorii unde puii sunt rezultatul unor monte pe bandă rulantă! Întotdeauna cere să vezi părinţii puilor, verifică actul de pedigree (unde ar trebui să fie trecute toate rudele părinţilor). Există mulţi crescători excelenţi care s-au dedicat îngrijirii şi reproducerii câinilor de rasă. Asigură-te că atunci când te decizi să cumperi un animal de companie îţi faci timp pentru a căuta mai multe informaţii despre diversele rase de câini. Mai ales dedică-ţi timp pentru a afla mai multe despre problemele de sănătate la care sunt predispuşi. Nu lua o decizie spontană. Deţinerea unui câine este o responsabilitate imensă şi nu ar trebui să fie luată uşor şi repede.

După ce te-ai decis ce rasă este potrivită pentru stilul tău de viaţă, trebuie să-ţi faci timp pentru a găsi un crescător respectabil şi serios. Nu cumpăra pui de rasă din magazinele pentru animale de companie, daca nu ştii de unde vin. Există o mulţime de înmulţitori care oferă o mulţime de puiuţi de rasă, adeseori nesănătoşi şi care vor avea alte trăsături decât cele ale rasei atunci când ajung la maturitate. În cele din urmă, lasă reproducţia pe seama crescătorilor! Fii un proprietar de animale de companie responsabil şi ai grijă de propriul animal. Dacă nu-ţi permiţi analizele costisitoare care pot dezvălui prezenta anumitor boli genetice, mai bine sterilizează/castrează animalul pentru a prezeni naşterea unor pui bolnavi. Poate nu toţi căţeii rezultaţi vor avea probleme, însă gena rămâne latentă în ei, iar următoarea generaţie de pui are toate şansele să prezinte problemele de sănătate care se transmit ereditar.

Decizia îţi aparţie!


Tu ce zici?