No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Top 10 cele mai rare animale din lume

Ultima modificare: 2010-09-08 | Data publicării: 2009-01-16
(5/ 1)
Listează articol » Trimite articol »
Top 10 cele mai rare animale din lume
Vânate peste măsură, distrugerea habitatului natural sau pur şi simplu abandonate, animalele ce se regăsesc pe lista speciilor pe cale de dispariţie au foarte mici şanse să recupereze teren în defavoarea omului şi a altor vietăţi. Un studiu efectuat în anul 2006 arăta faptul că 35 de specii de animale numără sub 1000 de exemplare. Pentru a observa cât de gravă e problema, am restrâns cercul la 10 specii care e foarte posibil să dispară în următorii 5 ani.

1. Broasca ţestoasă de pe insula Pinta, Galapagos - Lonesome George

 

Conform cercetătorilor, Lonesome George, un mascul din specia broaştei ţestoase de Pinta, e ultimul reprezentant al acestei specii. Nu se ştie exact câţi ani are Lonesome George, se presupune că ar avea între 70 şi 100 de ani, la această vârstă fiind considerat la apogeul vieţii sexuale.

În luna august al anului trecut Lonesome George a reuşit să se împerecheze cu 2 femele din specii asemănătoare (de pe insula Isabela) însă, din nefericire, ouăle au fost infertile şi au mucegăit deşi oamenii de ştiinţă le-au pus în incubatoare speciale pentru a le asigura supravieţuirea. Dacă masculul nu va avea urmaşi, e foarte posibil ca această specie de broaşte ţestoase să dispară pentru totdeauna.

Până în anul 1971 se considera că această specie a dispărut însă Lonesome George a fost descoperit de către biologul american Joseph Vagvolgyi. Încă de atunci Charles Research Station oferă o recompensă de 10.000 de dolari persoanei care va descoperi o femelă din aceeaşi specie.

 

broasca testoasa lonesome george
Lonesome George

 

2. Baijii - delfinul din fluviul Yangtze

 

În luna decembrie a anului 2006, în urma unei acţiuni de căutare a delfinilor albi din fluviul Yangtze a dus la concluzia că această specie de delfini a dispărut. În luna august a anului 2007 a fost difuzat prin intermediul mass-media un video în care se vedea un delfin înotând în apele fluviului, mamifer ce seamăna foarte mult cu cei din specia Baijii, ducând la concluzia că încă mai există câteva exemplare. Însă din păcate numărul redus al acestora şi vârsta înaintată nu vor asigura perpetuarea speciei. Pentru a asigura supravieţuirea delfinilor Baijii e nevoie de cel puţin 25 de exemplare tinere.

E cunoscut fapul că apele fluviului sunt poluate cu substanţe toxice (începând cu revoluţia industrială s-au construit sute de fabrici care-şi varsă rezidurile direct în apele fluviului). Pe lângă substanţele toxice, delfinii au suferit din cauza sonarelor folosite de pescadoare, care interferează cu frecvenţa pe care comunică aceste mamifere.

Delfinul alb de Yangtze e un mamifer timid, paşnic şi aproape orb, populând apele Pământului de mai bine de 20 de milioane de ani.

 

 

delfinul din raul yangtze
Delfinul Baijii

 

3. Marmota din insula Vancouver

 

Marmota vancouverensis pe numele său ştiinţific trăieşte în zonele muntoase ale insulei Vancouver, British Columbia. Această specie de marmotă se află pe lista animalelor pe cale de dispariţie încă din luna Mai a anului 2000. În anul 1998, la ultima numărătoare, mai existau doar 75 de exemplare din această specie. Canadienii n-au stat degeaba şi au pus la cale un program de reproducere în captivitate.

Se estimează că în captivitate există aproximativ 90 de marmote de Vancouver iar în anul 2004 circa 30 de exemplare trăiau în sălbăticie. Scopul canadienilor este ca numărul marmotelor să ajungă la 400-600 exemplare. În anul 2005 marmota de Vancouver avea 150 de urmaşi în captivitate dintre care 44 puiuţi.

Această specie de marmotă se diferenţiază de alte marmote prin culoarea maronie a blăniţei cu porţiuni albe care contrastează cu restul înfăţişării. De asemenea se remarcă prin comportament şi stilul său de viaţă, are o constituţie mai mare faţă de alte rozătoare, fiind cel mai mare animal din familia veveriţelor, cântărind între 3 şi 7 kg. Are 5 degete la fiecare picior, cu gheare mari şi curbate. Are capul mic şi picioarele scurte.

 

marmota_vancoover

 

4. Liliacul din insulele Seychelles

 

Coleura seychellensis, pe numele său din cartea de ştiinţele naturii, trăieşte în peşterile din insulele Seychelles, la nord de Madagascar. Apare pe lista animalelor pe cale de dispariţie încă din momentul în care s-a descoperit că în lume mai există doar 100 de exemplare. Cel mai mare cuib de lilieci din această specie mai există pe insula Silhouette.

Liliecii de Seychelles ajung să cântărească în medie 10-11 grame şi trăiesc, asemenea tuturor liliecilor, în peşteri, crăpături ale podurilor, trunchiuri de copaci şi locuri întunecoase unde nu poate ajunge omul sau alt prădător. Sunt animale insectivore şi nocturne. În anii 1860 au existat mărturii de lilieci care la amurg zburau peste câmpuri cu bambus iar ziua se odihneau pe marginea stâncilor şi rocilor muntoase acoperite de frunze de palmier.

Conform cercetătorilor ar fi nevoie de 500 de lilieci pentru a asigura perpetuarea speciei.

 

liliac coleura seychellensis
Liliacul din insulele Seychelles

 

 

5. Rinocerul Javan

 

Cu mai puţin de 60 de exemplare existente, rinocerul Javan ocupă locul 5 pe lista animalelor pe cale de dispariţie. Odinioară răspândiţi pe întreg continentul asiatic, astăzi populează spaţii deloc extinse din Indonezia şi Vietnam. Încă din anii 1930 au fost vânaţi fără milă în Peninsula Malaysia, India, Burma şi Sumatra. Braconierii i-au vânat pentru preţiosul corn, despre care se crede că are proprietăţi medicinale iar localnicii le-au distrus habitatul natural în favoarea terenurilor agricole.

În ciuda eforturilor organizaţiilor de salvare a acestei specii de rinocer, şansele de surpavieţuire sunt reduse. Puţine exemplare înseamnă un grad mic de reproducere şi un grad ridicat de apariţie a bolilor care împiedică perpetuarea speciei.

 

rinocer javan
Rinocerul Javan

 

 

6. Iepurele de câmp Hispid

 

Cunoscut şi sub denumirea de "iepurele zburlit" (datorită blăniţei aparte), această specie de rozătoare trăia în munţii Himalaya, în Nepal, Bengal şi Assam. Din cauza despăduririlor, sacrificarea ambientului natural în favoarea agriculturii sau aşezărilor umane, impactul asupra iepurilor zburliţi a fost devastator. Astăzi aceşti iepuri mai pot fi găsiţi în Uttar Pradesh, Bihar, vestul Bengalului şi Asam.

În 1964 au existat informaţii din care reieşea că aceşti iepuri ar fi dispărut dar în 1966 a fost descoperit un exemplar. Se estimează că în lume mai există 110 iepuri Hispid. Din păcate nu se pot adapta în captivitate, lucru ce diminuează şansele ca omul să aibă vreun rol în a-i reproduce în grădini zoologice. Iepurii Hispid se caracterizează prin urechi scurte iar picioarele din spate au aproape aceeaşi dimensiune cu picioarele din faţă.

Cântăreşte în medie 2,5 kg iar hrana sa consistă în rădăcinile copacilor sau legumelor şi ocazional culturi de orz, ovăz, varză, morcovi etc. Preferă iarba densă din savană, pădurile de foioase şi zonele cu climă ploioasă. Din nefericire, acestui tip de rozătoare nu îi place compania suratelor însă au fost cazuri în care iepurii de Hispid au fost văzuţi trăind în cuplu.

 

iepurele hispid
Iepurele Hispid

 

Sursa imaginii: www.nature-blog.com

 

7. Ursul marsupial cu "nasul păros"

 

Lasiorhnus krefftii, Yaminon sau ursul marsupial a populat spaţii variate din New South Wales şi Victoria însă astăzi poate fi văzut doar în Eppin Forrest Station, în Queensland, zonă protejată sub forma unui parc naţional. Scăderea drastică a numărului acestor marsupiale este cauzată de dispariţia principalei surse de hrană: plante specifice zonei care au fost înlocuite de African buffel grass (pir). Ursul marsupial cu nasul păros este cel mai rar marsupial Australian.

Se estimează că în lume mai există aproximativ 113 exemplare iar în prezent se derulează câteva programe de repopulare a zonelor unde trăiesc aceste mamifere.

 

 

urs cu nas paros
Ursul marsupial cu nasul paros

 

8. Bivolul pitic de apă Tamaraw

 

Această specie de bivol (Bubalus mindorensis) a fost descoperită în anul 1888 pe insula Mindoro, Philipine, de către zoologul Pierre Heude.

În anii 1900 se preconizează că exista un număr de 10.000 de bivoli pe insula Mindoro însă până în 1987 numărul lor a scăzut drastic până la 370. Din anul 2000 această rasă de bivoli s-a alăturat celorlalte animale pe lista speciilor pe cale de dispariţie. Principalele motive pentru care numărul acestor bivoli a scăzut drastic o reprezintă agricultura, vânatul excesiv şi bolile transmise de la animalele domestice.

În prezent se estimează că există între 30 şi 200 de exemplare. Deşi există legi aspre care condamnă vânatul acestor animale, această acţiune încă are loc, lucru ce face aproape imposibilă perpetuarea speciei.

 

bivol pitic de apa

 

Bivolul Tamaraw - sursa imaginii: flickr.com

9. Linxul iberian

 

Râsul spaniol sau Linxul iberic face parte din familia felinelor care, din păcate, sunt pe cale de dispariţie. Odinioară întâlniţi pe porţiuni extinse ale Peninsulei Iberice, astăzi mai pot fi întâlniţi în Andaluzia. Motivul principal pentru care aceste feline sunt pe cale de dispariţie o reprezintă distrugerea habitatului natural. De asemenea, mulţi lincşi au căzut pradă capcanelor pentru iepuri sau au fost lovite de maşini pe măsură ce habitatul lor era înlocuit de şosele şi autostrăzi.

Guvernul spaniol a iniţiat o campanie naţională de salvare a acestor superbe feline. Conform unor studii date publicităţii în luna martie a anului 2005 se estimează că mai există 100 de exemplare, de la 400 câte erau în anul 2000.

În data de 29 martie 2005 au venit pe lume primii 3 pui de linx născuţi în captivitate, lucru ce aduce o rază de speranţă în încercarea de a salva una dintre cele mai frumoase rase de felină sălbatică.

 

linx iberian

Linx Iberian - sursa imaginii: wikipedia.com

10. Lupul roşu

 

Această specie de lup se diferenţiază de vărul său gri prin dimensiunea corpului şi constituţie. Lupul roşu e mai mic şi mai atletic, trăieşte în nordul Statelor Unite ale Americii, din Florida până în Texas.

Astăzi casa lupilor roşii o reprezintă un spaţiu de 1,7 milioane de acri în nordul Carolinei de Nord. În anul 1980 se preconiza existenţa a doar 20 de lupi roşii, numărul lor crescând până la 207 cu ajutorul programelor de reproducere în captivitate.

 

lup rosu

Lupul Roşu-sursa imaginii: redwolfs.net


Tu ce zici?