saracu, ii iei motivul pentru care traieste

Hai mai, nu e chiar asa. ce dramatica esti
Castrarea la un motan inseamna ca nu mai hoinareste aiurea dupa pisici, nu-si mai marcheaza teritoriul, nu se mai ia la bataie cu alti motani. Are destule avantaje.

da, adica i-a ramas doar sa manance si sa se ingrase.

si care ar fi avantajele?

Sa manance, sa se joace, sa leneveasca. Adica ce face de obicei o pisica
Nu ai argumente solide. Pacat, aveam chef de o discutie in contradictoriu

Nici eu nu sunt de acord cu castrarea,dar ce sa fac?sa il las sa plece toata ziua si Doamne fereste sa pateasca ceva?
De vreo saptamana l-am tinut tot in casa,l-am scos cu hamul prin curte,numai ieri si azi l-am lasat afara ca a facut scandal si a venit seara la 9 acasa.De maine nu-l mai las.

Ar fi interesant de dezbatut argumentele pro sau contra castrarii la motani. Ce ziceti, pornim un topic separat cu argumente?

Ok,deschide tu.

buna.am un motanel de 4 luni si ma streseaza foarte tare ideea ca sta toata ziua singur in casa cat timp eu sunt la serviciu.are si un comportament destul de agresiv cand ma joc cu el;musca si gherane de parca s-ar razbuna pe mine ca eu plec si el nu are voie sa iasa afara si ramane iar singurel. tot sper ca dupa ce il castrez sa devina mai cumintel si mai linistit.

Bine ai venit Mada,
frumos motanel ai Incearca sa-i lasi la dispozitie mai multe jucarii care sa-l stimuleze. Intr-adevar, pisicile pot fi foarte posesive atunci cand vor.
Poti sa-l inveti ca muscatul nu e o optiune si ca nu e un comportament de dorit. Cand te musca, ignora-l. E greu, dar trebuie invatat ca a musca nu e un comportament bun, iar pedepsele si bataile nu ajuta in acest caz.

Chiar azi am sa deschid un topic despre castrare: pro si contra!

Sa creasca mare si frumos motanelul

update: topicul poate fi gasit deja!

Pisicuţa mea de apartament e o figură şi jumătate!

În prima seară s-a ascuns sub calorifer, unde era cald (dar nu foarte). Am reuşit să o convingem să stea în braţe la mângâiat pentru vreo oră, timp în care a tors şi a frământat cu lăbuţele şi gheruţele în mâneca mea. Am ispitit-o cu mâncare, în mod special i-am cumpărat un plic de hrană umedă cu care a fost obişnuită pentru a nu o speria prea tare. Întâi i-am dat din mână, nici nu voia să se apropie de castronelul cu mâncare.

După vreo 3 ore am reuşit să o convingem să se joace cu jucăriile, însă tot în zona ei de confort. I-am pus şi litiera în apropiere de culcuş pentru a-i simţi mirosul (din întâmplare am cumpărat acelaşi sortiment de nisip). Treptat i-am tot mutat litiera mai aproape de uşă, a doua zi punând-o în baie unde a şi rămas. Pisicuţa ştie acum unde îi e toaleta, între timp a reuşit să iasă din zona ei de confort şi nu mai doarme sub calorifer ci pe fotoliul meu pe care l-a monopolizat. Încă e timidă, încă se retrage dacă cineva vine spre ea, dar stă la mângâiat şi adoră să o scărpinăm pe burtică dimineaţa şi seara.

Toate progresele le-a făcut în 3 zile de când am adus-o în apartament. Ba chiar m-a mirat faptul că nu a plâns după mămică, a mieunat de câteva ori căutând-o, dar după vreo 15-20 de minute i-a trecut.

În seara aceasta pisicuţa noastră a dat primele semne că înţelege ce înseamnă cuvintele „NU” şi „NU-I VOIE”. De fiecare dată când încerca să zgârie mobila îi spuneam ferm, fără să ţipăm sau să o lovim, că nu e voie, iar dacă nu înceta, îi dădeam cu un puf de apă pe botic. După ce a luat-o din loc, micuţa nu s-a mai atins de mobilă toată ziua, deşi a trecut pe lângă ea şi a mirosit-o.

La fel am procedat cu cablurile, printre care acum trece, fără însă a-şi înfige colţişorii în acestea. Vă sfătuiesc şi pe voi să fiţi fermi cu pisicuţele voastre atunci când le educaţi, însă nu vă pierdeţi calmul şi nu ţipaţi la ele. Felinele nu ştiu că mobila are o valoare pentru om şi nici că un cablu le poate termina viaţa în câteva secunde. Acum micuţa noastră renunţă să zgârie când îi spunem „Nu-i voie” şi preferă să se joace cu jucăriile sale.
Desigur, ăsta e doar începutul 

Continuăm seria dedicată educării pisicuţei.
Micuţa noastră, deşi are abia 2 luni şi o săptămână, a învăţat că zgâriatul mobilei atrage după sine un puf de apă peste lăbuţe sau botic. Încă de prima dată când s-a apropiat să se joace cu mânerul sertarelor sau să zgârie colţul patului, i-am spus ferm "Nu-i voie!" şi, pentru că e micuţă şi curioasă şi a mers mai departe încercând să bage gheruţele în mobilă, am folosit un spray cu apă.

Efectul a fost cel scontat: micuţa nu se mai atinge de mobilă! De fiecare dată când îşi aminteşte de acel loc şi ne aude spunându-i "Nu-i voie!", o ia la pas prin cameră, căutându-şi jucăriile. Nu înainte de a ne oferi o privire de tipul "Da' ce-am făcut?!".

În privinţa zgârierii membrilor familiei, procesul de educare e mai anevoios, însă rezultatele se văd deja. De când a prins curaj şi are încredere în noi, ne lasă să o mângâiem pe burtică şi adoarme torcând în braţele noastre, ca o prinţesă răsfăţată. Uneori, fiind foarte energică şi în plin chef de joacă, sare să ne muşte şi să ne zgârie. După 2-3 zgârieturi, 2 pufuri de apă peste botic, acum îşi retrage gheruţele când ne jucăm şi, în loc să muşte, ne miroase degetele sau le linge.

Pentru că ştim că acum e perioada când îi cresc dinţişorii şi o dor gingiile, i-am luat o mulţime de jucării pentru a o ţine ocupată. Iar pentru gingii am ales câteva jucărioare moi, numai bune de băgat dinţişorii în ele şi alergat cu ele în guriţă prin toată casa, precum un căţel fericit.

Ei, de când cu jucăriile pentru dinţişori, micuţa noastră adoarme frântă noaptea (îşi consumă energia rapid), nu ne mai muşcă (deşi încă mai are tentative când e hiper energică, dar o calmăm cu jucăriile sau cu prosopul ei preferat pe care-l roade) şi stă cuminte în transportor dacă e uşa deschisă. E foarte important să laşi transportorul lângă locul ei de joacă pentru a se obişnui cu acesta. În caz contrar, se va speria şi crispa de fiecare dată când vrei să o duci la veterinar!

În ceea ce priveşte patul stăpânilor, să spunem doar că acum începem educarea pisicuţei că nu are voie în spaţiul intim al celor ce o hrănesc şi o îngrijesc. A ajuns la stadiul când sare din ce în ce mai sus, ajungând şi în pat. Dar lecţia asta o lăsăm pentru săptămâna viitoare când vom avea mult mai multe să vă povestim!

Considerăm că e important să o învăţăm de mică să respecte regulile şi limitele stabilite. Nu-i poţi permite să facă doar ceea ce vrea, ci doar ceea ce vrea în limitele date.