Istoricul, comportamentul si descrierea pisicii

Oamenii au urmarit animalele de la inceputurile timpurilor – pentru a le vana, apoi pentru a le domestici si apoi pentru a le tine ca si animale de companie. Stramosii pisicilor domestice au inceput sa traiasca impreuna cu oamenii acum 130,000 de ani, fiind atrase de paraziti si de resturile de mancare aruncate.

Mai tarziu, cand omul si-a schimbat obiceiurile de vanator-colector, la locuitor in sat, pisica a fost domesticita. Dovezile ADN arata cum pisicile pot fi urmarite, in golful Persan si in Mediterana de Est, pana la 5 femele care pot fi considerate stramosii neamului pisicesc. Aceste “femele fondatoare” origineaza din pisica salbatica Felis libyca, care inca se gaseste in diferite deserturi din Estul Mijlociu.

Documentele ce atesta aparitia pisicilor domesticate din Egipt, de acum 3500 de ani, arata ca initial acestea au fost vanate pentru hrana si piele si abia apoi au fost incurajate pentru a intra in familia umana. S-au potrivit cu usurinta in ierarhia familiei umane. Au dezvoltat o semnificatie religioasa in societatea umana. Pisicile cauta recunoastere, caracteristica ce a atras mereu oamenii, asemenea rezervarii lor.
Controlul parazitilor a fost de asemenea un motiv major pentru mentinerea pisicilor.

Pisicile moderne
Exista o gama larga de rase de pisici si exista crescatori care imbunatatesc noile tipuri genetice incontinuu si se investesc multi bani in a fi proprietarul exclusiv al unui anumit tip de pisica. Ne referim la pisici domesticite atunci cand vorbim despre acele pisici care traiesc in asociere cu oamenii. Exista pisici de ferma care sunt domesticite, dar carora nu le place contactul uman apropiat. Pisicile salbatice sunt cele care au scapat domesticirii si carora le este frica de contactul uman.

Structura sociala
Pisicile sunt animale ce cauta recunoastere si acest lucuru le ajuta in dezvoltarea ierarhiei sociale. Pisicile au in general o ierarhie slaba – nu atat de structurata ca si cea a cainilor. Acestea isi impart teritoriile pe timp. In general, masculii necastrati sunt cei mai dominanti, urmati de femelele nelegate, urmate de femelele legate si de masculii castrati. Majoritatea pisicilor salbatice traiesc vieti solitare, dar pot trai fericite si ca si parte a unui grup. Majoritatea pisicilor pot sa faca acelasi lucru, insa au proprietari cu care sa traiasca.
Relatia “mama-pui” este baza dezvoltarii in grup. Puii femela raman cu mama, in timp ce masculii pleaca sa "cucereasca" teritorii si sa ramana solitari. Unii masculi sunt fericiti sa ramana intr-un singur grup de familie sau se pot misca intre grupuri.

Un grup social de femele permite sincronizarea estrului si ingrijirea mutuala, care include alaptarea incrucisata a puilor. Structurile sociale devin mai definite si mai competitive cand hrana este insuficienta sau cand adapostul este limitat. Tine minte ca exista multa variatie individuala intre pisici datorita geneticii si mediului.

Pisicile si teritoriul
Pisicile sunt predatori teritoriali, lucru ce are implicatii importante pentru oameni. Acestea au un teritoriu pe care il verifica zilnic, pentru a vana si pentru a explora. Teritoriile pisicilor se pot intersecta rezultand in conflicte si lupte. Pisicile vagaboande au teritorii mari, ce pot acoperi in jur de 1 km in toate directiile, drept casa. Dar, acest lucru depinde de alte pisici vagaboande din zona si acolo unde exista mai multe, o pisica isi poate extinde teritoriul la un teritoriu mult mai mare.

Motanii stiu cand nu sunt bineveniti intr-o zona straina – le poti urmari comportamentul cand acestia iti viziteaza proprietatea in timpul sezonului de imperechere. In zona lor motanii au toate necesitatile – sursa de hrana, adapost, contact sociale, zone de urinare si defecare.
Masculii isi marcheaza teritoriul prin zgarierea unor obiecte si prin urinare si il vor proteja de intrusi. Odata stabilita – aceasta rutina de marcare poate oferi o exprimare a securitatii (marcarea casei).

Pulverizarea. Urina contine o secretie glandulara asa ca pulverizarea este ca si cum si-ar lasa CV-ul in zona. Aceasta denota genul, varsta, stadiul hormonal si sanatatea generala. In mod normal, pisicile isi ingroapa fecalele, dar cateodata, le lasa in mod intentionat la suprafata pentru a adauga miros teritoriului lor, in special daca simt o provocare.

Zgarierea. Aceasta este folosita pentru a lasa un semn vizual dar si un miros din glandele de pe labe.

Frecarea nasului. Pisicile isi freaca obrajii si mustatile pentru a-si lasa mirosul din glandele obrajilor.

Vanatul pe teritoriu are loc in principal noaptea, la apus sau la rasarit – pisicile au tendinta sa fie active numai pe perioade scurte si sunt incapabile de efort sustinut. Pisicile sunt cataratoare excelente si pot face fata cazaturilor, in cazuri de urgenta. Pot si inota daca sunt fortate, dar nu este o modalitate preferata de transport. Teritoriul devine o problema in custi, dar pisicile supravietuiesc impreuna, chiar si cele vagaboande. Dar au nevoie de supraveghere. Acestea pot reactiona indiferent una la cealalta, atata timp cat au suficient spatiu personal. Locul este folosit pe baza de timp.


Citeste si despre:
- Pisica si relatia cu omul
- Ingrijirea, reproducerea si socializarea pisicii
- Simturile pisicilor