Valentina, cred ca boxerii sunt caini care au o infatisare mai fioroasa dar nici eu n-am prea auzit de cazuri de oameni mutilati de boxeri. De pittbull da, de rottweiler da, de amstaff da, de cainii vagabonzi am auzit cele mai multe cazuri! Dar nu de boxer.

Am un prieten care s-a mutat in alt oras, la facultate si boxerul lui i-a dus atat de mult dorul incat a refuzat sa mai manance pana nu a venit prietenul asta si l-a luat cu el.
Sunt caini care se ataseaza mult de stapan. Evident, cred ca trebuie sa le faci un dresaj de cand sunt mici, ca pentru orice alt caine.

Referitor la boli, nu te pot ajuta decat cu informatii de pe internet sau din carti de specialitate. Poate Athos ne va spune mai multe, avand in vedere ca e crescator de boxeri

Lupii Albi (Ciobanesc Alb Elvetian)

Scurt istoric

Ciobanescul Alb, pe care unii îl considera o rasa aparte iar altii doar o variatie de culoare a Ciobanescului German, isi are radacinile strâns legate de originea Ciobanescului German.
Primele dovezi ale unui efort concret de a selecta linii pure de Ciobanesti Albi inainte de 1900 întâlnim in Alsacia si Lorena in Austria, la puternica Casa Regala de Habsburg, a carei influenta domina Europa pâna la sfârsitul secolului XVIII. Printesele de Habsburg, dupa cum se povesteste, doreau câini complet albi care sa se potriveasca cu rochiile albe de bal si cu caii albi Lipitani care erau inhamati la calestile regale.
Formarea în aprilie 1899 a "Verein fur Deutsche Schaeferhunde", a avut ca scop formarea unui tip de ciobanesc din marea varietate existenta la acea vreme.
Arthur Meyer si Cpt. Max Friedrich v. Stephanitz au modelat rapid prin consangvinizari meticuloase si o selectie rigida, marea varietate de ciobanesti existenta, transformând-o în frumosul si inteligentul Ciobanesc German.
Ciobanescul German cu roba alba dateaza înca de la începuturile rasei acum o suta de ani, culoarea alba fiind ceva normal în bagajul genetic al Ciobanestilor Germani la acea vreme. Unul din masculii reproducatori fondatori ai rasei este Horand v. Grafrath, cunoscut anterior sub numele de Hektor v. Linksrhein,SZ1, primul ciobanesc german înregistrat în carteade origine, a fost nepotul unui ciobanesc alb pe nume Grief.

MOTIVELE EXCLUDERII CULORII ALBE DIN STANDARDUL CIOBANESCULUI GERMAN.
Existenta ciobanestilor albi in Germania înca de la începuturile rasei Ciobanesc German este dovedita . Pe continentul American acestia ajung odata cu primele importuri de Ciobanesc German care prin împerechieri au produs si pui albi. Cea care a produs primii pui albi pe tarâm American a lost Anne Tracy, una din fondatoarele clubului de Ciobanesc German din State. Popularitatea acestui caine creste rapid în SUA fiind una din cele mai indragite rase.
In 1935 Nazistii preluasera deja puterea în clubul german SV. Folosindu-se de aceeasi logica prin care doreau creearea rasei umane ARIENE , nazistii incep sa atribuie genei responsabile de roba alba tot felul de boli, afirmând ca ciobanestii germani albi sunt degenerati.
În 1968, urmând exemplul nemtilor, clubul American al ciobanescului german modifica standardul rasei trecând culoarea alba ca defect eliminatoriu. Nici una din aceste afirmatii nu au suport stiintific, la ora actuala Ciobanescul alb fiind una din rasele cele mai rezistente la boli, displazia de sold care afecteaza fratele sau german este foarte rar intâlnita la efectivele de Ciobanesc alb.

Toate aceste eforturi au fost încununate de succes, CIOBANESCUL ALB fiind rasa omologata provizoriu începând cu 1. ian. 2003, datorita elvetienilor care au înaintat FCI docmentatia necesara omologarii. CIOBANESCUL ALB asteapta acum omologarea definitiva de catre FCI, având acum un standard oficial, standard FCI nr. 347.


Descrieri ale rasei !


Este un caine temperamental, fara a fi nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de incredere.
In imprejurari necunoscute, este un caine prudent si retinut, initial, apoi devine curios.
Rasa Ciobanesc alb elvetian seamana foarte mult cu ciobanescul german in afara de culoare. Are blana lunga si stufoasa. Culoarea este intotdeauna alba.
Ciobanescul alb elvetian este prietenos, atent si loial.
Este foarte protectiv cu familia. Este precaut cu strainii, dar nu devine agresiv.
Are un temperament mai calm decat cel al unui ciobanesc german.
Le place sa munceasca si sa stea aproape stapanului.
Fiind foarte inteligent, este usor de dresat, invatand repede.Ciobanescul alb elvetian poate fi foarte sensibil, chiar timid. Sunt obedienti si nu necesita metode dure de antrenament.
Este foarte important sa fie socializat de mic, avand dese intalniri cu diferite animale, oameni, lucruri sau situatii care sa-l ajute sa creasca intr-un mod echilibrat. De obicei se intelege bine cu alte rase de caini si chiar cu copii. Se intelege si cu pisicile atata timp cat e socializat cu ele de mic.
Ciobanescul alb este recunoscut ca un caine foarte galagios. Se zice ca poarta mereu conversatii cu cainele vecinului.
Ciobanescul alb elvetian poate trai bine intr-un apartament daca beneficiaza de suficiente exercitii.

Ciobanescul Alb Elvetian se adapteaza în orice mediu si se simte la fel de bine într-un apartament ca si într-o curte. "El este foarte jucaus, dar poate ramâne, la fel de bine, asezat calm la picioarele dumneavoastra, când luati masa la restaurant", afirma Joannes Kraakman, un cunoscut crescator.
Ciobanescul Alb are nevoie de exercitii, ca orice alta rasa. Zilnic doua plimbari, la ore regulate, sunt suficiente. Si daca nu ramâne singur mult timp, totul este în regula. Pentru a-i pastra frumusetea parului, este suficient sa fie periat zilnic.
Chiar daca este alb, nu se murdareste prea usor si pare ca se curata singur de murdarie. Ciobanescul Alb este înzestrat de natura cu o sanatate de fier. Cu spatele lui ferm si crupa dreapta, Ciobanescul Alb nu este predispus la displazie coxo-femurala, asa cum se întâmpla cel mai frecvent în cazul raselor de talie mijlocie si mare.

Hrana uscata este, bineînteles, recomandata. "Ciobanescul Alb nu este foarte mâncacios. El manânca atât cât are nevoie si lasa restul, chiar daca e plin castronul. Trebuie sa manânce de doua ori pe zi, o treime dimineata si restul seara, ca sa se evite torsiunea de stomac", explica tot Joannes Kraakman. E un câine care vrea cu orice pret sa-i faca pe plac stapânului, motiv pentru care poate fi dresat foarte usor.

Acest câine calm si echilibrat este si un companion perfect pentru copii. Este sociabil si se întelege bine chiar si cu celelalte animale: pisici, cai si alti câini. El este un bun câine de familie, vigilent, si nu trebuie sa fie agresiv. Este plin de temperament, fara sa fie nervos, stie sa-si demonstreze dragostea si fidelitatea fata de membrii familiei, fara sa fie agasant. În situatii neasteptate se arata mai degraba prudent si retinut, decât curios sau agresiv.

Buna toata lumea!
Valentina am vazut ca ii doresti un Border Collie....Super tare!
Si eu astept de 3 luni pentru un Ciobanesc Australian, si ieri sa nascut micutul Sunt in culmea fericirii...
al tau cand apare?

Bine V-am gasit pe toti cei, care nu-si imagineaza viata fara vre-un animalut!!!!!!!!
Ma alatur si eu, desi sunt de scurt timp cu voi

Vreu sa prezint adorabilul nostru catelus, e vorba de rasa rar intilnita in intraga lume, Bedlington Terrier
un pic despre rasa:
[i]Bedlington Terrier-ul, a fost obtinut de selectioneri în Northumberland, Anglia. Numele initial pentru Bedlington Terrier a fost Rothbury, numit după cartierul Rothbury, situat la graniţa engleză. In 1825 rasa a fost redenumit Bedlington Terrier dupa orasul minier Bedlington . Dupa cum am mai scris, Bedlingtonul a fost pretuit la vinatoarea de vulpi, iepuri si bursuci. Acesta a fost, de asemenea, folosit ca vânător de paraziţi de catre minerii din orasul Bedlington. La obtinerea acestei rase au contribuit: Whippet-ul, Dandie Dinmont Terrier-ul, Otterhaund-ul, Border Terrier-ul. Ei pot fi albastri pur, maro-galbui sau de culoara nisipului. (Blue, liver, or sandy with or without tan). Conform standardului stabilit de FCI. [/i]

Bedlington Terrier - este reprezentantul cel mai de seama din grupul Terrier, de origine din Anglia, cindva fiind preferatul braconierilor, la vinatoare de vulpi si bursuci, dar pe atunci avea corpul mai mare si membrele mai scurte. Bedlingtonul aduce doar emotii pozitive, dupa o scurta comunicare cu el, oamenii incep din nou sa creada in dragoste, ceea ce e foarte important in viata dificila de azi. Este un ciine foarte istet, ager si plin de energie, ochii fermecatori si mersul gratios nu lasa pe nimeni indiferent. Din prim minut de contact cu el, isi va lasa amprenta in inima si sufletul Dvs-ra pentru totdeauna. Bedlingtonul e un adevarat companion in toate activitatile Dvs-ra. Devine membru activ al familiei, luind parte chiar si in educatia copiilor, precum si in viata de zi. Este altruist si devotat, insa nu tolereaza grosolania si dispretul pentru stima de sine, cu care l-a inzestrat natura. Se imprieteneste usor cu alte animale, devenind rapid lider in aceste relatii. Ingrijirea lor este simpla. Ii plac baile, se poate scalda chiar si zilnic. Blana lor este unicala, are parul des si cirliontat, puful fiind linos, deci parul nu cade, ci ramine pe perie speciala. Nu are miros specific si este un animal hipoalergen, ceea ce e foarte important pentru persoanele alergice.
Bidlingtonul e foarte acurat, mereu se ingrijeste, in nici un caz nu va intra fara motiv in noroi, fapt pentru care, adesea este numit inteligent si e mult pretuit de cei, carora le place curatenia.
Caldura emanata de Bedlington Terrier, se transmite si celor din jur, creand astfel un confort extraordinar si o atmosfera deosebita in casa.

Sunt innebunita dupa ei!Mi se par extraordinari!Sunt mari si impunatori dar si blanzi si afectuosi!Imi doresc unul atat de mult,dar nu sunt sigura de mine,daca pot sa il controlez.Ai intrat in contact cu vreunul?