Sistemul Imunitar al animalelor


Este sistemul prin care corpul recunoaste substantele straine dupa caracteristicile lor moleculare, se apara de ele si le elimina din sistem. Sistemul imunitar poate fi de doua feluri: innascut si adaptiv.

Sistemul imunitar innascut:

Toate organismele, chiar si copacii, au ceea ce se numeste un „sistem imunitar innascut”. La copaci, acesta ar fi reprezentat prin scoarta, la pisici si la caini, prin piele, iar la bacterii, prin peretele celular ce le inconjoara. Aceasta este prima linie de aparare.
Imunitatea innascuta este non-specifica, adica este astfel creata incat sa tina la distanta orice obiect strain, si non-adaptiva, ceea ce inseamna ca eficacitatea sa nu se modifica in urma expunerii repetate la o substanta straina. Pe langa piele, din sistemul imunitar innascut mai fac parte si acidul gastric, mucoasa din sistemul respirator, precum si anumite substante chimice deosebite, din saliva. Exista si anumite celule, denumite fagocite (aici intra monocitele si macrofagele), care consuma orice substanta straina care le iese in cale.

Sistemul imunitar adaptiv:

Pe langa imunitatea innascuta, animalele si oamenii au si un sistem imunitar adaptiv, care apara organismul de anumite substante straine si foloseste diferite tactici pentru a elimina diferiti „vizitatori” nepoftiti. Partile componente ale sistemului adaptiv comunica intre ele, au o memorie a lor si retin substantele straine cu care intra in contact.
Prima linie de aparare este, dupa cum spuneam inainte, sistemul imunitar innascut. Daca substantele straine sunt oprite aici, nu va aparea nicio boala. Totusi, daca ele nu pot fi oprite de aceasta parte a sistemului imunitar, este activat imediat cel adaptiv. Organismul isi revine, daca sistemul imunitar adaptiv reuseste sa-l apere. In cazul in care corpul este expus, din nou, la aceeasi substanta straina, sistemul adaptiv va raspunde mai rapid si mai eficient, aparand organismul de boala. Daca niciuna din aceste structuri nu reuseste sa opreasca efectele nocive ale corpului strain, animalul sau omul afectat poate muri.

Celulele sistemului imunitar

Toate celulele sistemului imunitar pornesc din maduva osoasa, dar se extind pe alte cai.
Monocitele si macrofagele: Cand se maturizeaza, aceste celule parasesc maduva osoasa si se raspandesc prin corp. De regula, monocitele raman in sange, iar macrofagele patrund in tesuturi si isi fac datoria acolo. Ele fac parte din sistemul imunitar innascut si consuma, digera si ucid corpii straini, printr-un proces numit „fagocitoza”.

Granulocitele: Exista mai multe tipuri de granulocite, fiecare avand functii si caracteristici diferite. Se maturizeaza in maduva osoasa, dupa care trec in sange sau in unele tesuturi. Sunt si fagocite (adica mananca substantele straine) si fac parte din sistemul imunitar innascut.

Limfocitele: Ciclul vietii unei limfocite este asemanator cu cel al animalelor. Se „nasc” in maduva osoasa si pe masura ce se maturizeaza, sunt educate. Unele ajung in glanda timus, fiind numite „celule T”. La pasari, limfocitele se muta intr-o portiune modificata a intestinului, numita „bursa”, astfel ca limfocitele se vor numi „celule B”. Mamiferele nu au bursa, iar celulele lor fie se aduna in ficatul fetal, fie raman in maduva osoasa pentru a fi educate. Odata educate, atat celulele T cat si celulele B sunt trimise prin corp, acolo unde e nevoie de ele, insa tind sa se acumuleze mai ales in nodurile limfatice si splina.

Raspunsul imun

Ce sunt antigenii? Sunt structuri moleculare aflate la suprafata particulelor precum bacteriile, virusii sau polenul. Antigenii sunt perceputi de organism ca fiind corpuri straine si stimuleaza corpul sa se apere impotriva lor. Dimensiunea si forma lor difera de la caz la caz. Totodata, antigenii sunt specifici, ceea ce inseamna ca fiecare specie de bacterii, virusi sau alte substante straine au un antigen aproape identic. De obicei, un virus are mai multe tipuri de antigeni pe suprafata lui.

Modalitati de a dobandi imunitate

Imunitate activa: Cand oamenii sau animalele sunt expuse organismelor care cauzeaza boli pe cai naturale sau prin vaccinare, antigenii interactioneaza cu celulele sistemului imunitar. Celulele B produc anticorpi ca sa distruga corpul strain. Celulele T sunt activate si ele si ajuta la eliminarea corpului strain. Cand sistemul imunitar reuseste sa protejeze organismul, in mod eficient, de un corp strain daunator, se spune ca organismul este imun la acel microb.

Imunitate pasiva: Cand un animal se foloseste in vreun fel de mecanismul de aparare (anticorpi si/sau limfocite) al altui animal, fara a se baza pe propriul sau sistem imunitar, aceasta se numeste „imunitate pasiva”. In aceasta categorie intra anticorpii primiti de fetusi prin intermediul palcentei, cei pe care nou-nascutii ii primesc prin ingerarea colostrului, antiveninul primit pentru tratarea muscaturilor de sarpe sau transplanturile de maduva osoasa pentru inlocuirea limfocitelor. Dezavantajul este ca, pe masura ce animalul inainteaza in varsta, anticorpii sunt distrusi si nu pot fi refacuti sau inlocuiti. Pe de alta parte, imunitatea activa permite producerea mai multor anticorpi, de fiecare data cand sistemul imunitar intra in contact cu acelasi organism. Imunitatea activa este auto-perpetua, pe cand cea pasiva, nu.

Anomalii ale sistemului imunitar

Sistemul imunitar nu functioneaza bine tot timpul. Uneori, reactioneaza la ce nu trebuie (autoimunitate), alteori, reactioneaza prea des (hipersensibilitate) sau nu reactioneaza deloc (imunosupresie si imunodeficienta).

Autoimunitatea: Din greseala, sistemul imunitar vede o parte din organism ca si corp strain si incepe sa o atace. Bolile autoimune pot fi de doua tipuri: cele in care anticorpii sunt directionati spre un anumit organ si cele in care sunt afectate mai multe portiuni ale organismului.

Hipersensibilitatea: In timpul unui raspuns imunitar, pot fi activate si alte celule, nu doar celulele T si B. Acestea produc chimicale, cum ar fi histaminele, care pot afecta mai multe parti ale corpului. Cand sistemul imunitar este hipersensibil, organismul produce prea multi anticorpi, sau tipuri de anticorpi de care nu e nevoie sau numeroase complexe de antigen-anticorpi.

Imunosupresia si imunodeficienta: Unele medicamente sau microorganisme care provoaca boli pot suprima sistemul imunitar. Este cazul unor boli cum ar fi malaria, trichinoza sau leishmanioza. Cand sistemul imunitar este suprimat, microbii se pot inmulti in voie. La anumite rase de caini sau pisici, imunodeficienta poate aparea ca un defect genetic sau poate fi cauzata de virusi. Nou-nascutii care nu primesc colostru sufera de imunodeficienta si sunt expusi la numeroase infectii si boli. Sistemul imunitar mai poate fi suprimat si in cazuri de subnutritie, deficienta de vitamina A, E sau seleniu, sau lipsa proteinelor si a caloriilor.