Dacă vrei să creşti doar câţiva curcani, pentru consum casnic, atunci ai nevoie de o curte plină de vegetaţie pentru aceste păsări.

În cazul unei crescătorii bine pusă la punct, trebuie să ştii că ouăle de curcă pentru clocit trebuie produse în ferme unde se află şi genitorii. Se recomandă inseminarea artificială şi creşterea separată a masculilor de femele. O curcă va depune ouă o perioadă de 24 de săptămâni, timp în care va depune între 90 şi 110 ouă/pasăre.

Perioada de incubaţie a unui ou de curcă este de 28 de zile. E foarte important ca mediul în care trăiesc femelele, dar şi cel în care sunt depozitate ouăle, să fie curat, pentru a se evita transmiterea unor viruşi patogeni precum microplasma. După prima zi după ce au fost puse la incubator, ouăle trebuie întoarse în incubatoare. Între 10 şi 14 zile se pot observa ouăle fertile şi cele infertile. Cele din urmă se vor scoate din incubator. După cele 28 de zile, puii rezultaţi vor fi trimişi în ferme speciale, separându-se masculii de femele deoarece există diferenţe de creştere între cele două sexe.

Bolile curcanilor:

Infecţiile virale: [/b aceşti viruşi ]sunt cei mai mici agenţi patogeni în stare sa se înmulţească fără ajutorul unei gazde. Efectul dăunător asupra curcanilor îl reprezintă distrugerea celulelor gazdă, adică slăbirea imunităţii organismului. Nu sunt afectaţi de antibiotice.

[b]guturai: sau rinotraheita e un pneumovirus aviar. Afectează căile respiratorii superioare. Simptome: orificii ale sinusurilor umflate brusc. Pasărea va respira greu, zgomotos şi va prezenta o mucoasă abundentă. Dacă apar infecţii secundare, tratamentul constă în antibiotice împotriva coliinfecţiilor. De asemenea, se administrează un vaccin în apa de băut a păsărilor sau prin aerosoli.

boala NewsCastle: sau Pesta Aviară Atipică apare la pui. E foarte contagioasă. Există vaccinuri obligatorii împotriva acestei boli întrucât dacă apare la un singur organism, se respândeşte rapid prin aer făcând ravagii într-o crescătorie. Simptome: lipsa poftei de mâncare, penaj înfoiat şi ochi închişi, ameţeală. Pentru că vaccinul împotriva acestei boli este obligatoriu, tratamentele împotriva acestei boli sunt interzise.

Encefalomielita aviară: sau Boala Tremurăturilor. E foarte contagioasă afectând în principal puii de până la 10 zile. E o tulburare a sistemului nervos central care se poate răspândi rapid în crescătorie. Masculii sunt mai afectaţi decât femelele. Simptome: puilor le e teamă, nu pot sta bine pe încheieturile picioarelor sau pot prezenta paralizie a membrelor. Nu există tratament. Se recomandă vaccinarea femelelor cu 6-8 săptămâni înainte de depunerea ouălor.

Enterita hemoragică: se caracterizează prin inflamaţia sângerândă a intestinului curcanului. Păsările sunt vulnerabile la această boală între săptămânile 5 şi 17 de viaţă. Boala seamănă cu rinotraheita la simptome. Pentru a preveni infestarea sunt folosite antibiotice administrate în apa de băut precum si vitamina K, un supliment de Calciu si vitamina D3.
Din anul 1996 există vaccinul Dindural-SPF care se administrează în apă în săptămâna 4 sau 5 de viaţă.

Leucoza aviară: Este o boală mortală care încă nu are un remediu sau vaccin.

Gripa aviară: gripa aviară de tipul A cu subtipurile H5 şi H7 este o boală foarte contagioasă. Virusul se modifică foarte mult încât sistemul imunitar nu mai face faţă. Această boală este transmisă şi răspândită de păsările de apă prin excremente. Păsările de apă nu se îmbolnăvesc de această gripă.
Pentru subtipurile H1 şi H3, boala atacă porcul de casă. La curcani agentul patogen afectează tractul respirator inferios şi superior. Este o boală mortală. Se răspândeşte la animale prin contactul cu ustensile contaminate, excremente infectate sau chiar aerul contaminat. Simptome vizibile: păsările sunt dezorientate, au pene înfoiate, cavităţi sinuzale umflate, respiraţie îngreunată şi strănut, lipsa poftei de mâncare.
Nu există tratamente. Se recomandă arderea păsărilor infectate. Pentru a preveni gripa aviară există vaccinuri preventive şi se recomandă menţinerea unei igiene exemplare.

Alte boli ce pot afecta curcanii, informatii care apar şi în cartea Crescătoria de curcani de Ludger Feldhaus şi Erwin Sieverding

Infecţiile bacteriene pot fi combătute cu antibiotice.

Infecţia rinotraheală ornitobacteriană este mortală. Se transmite prin aer sau contact direct cu animale bolnave. Simptome: păsările sunt foarte agitate şi zgomotoase, mucozităţi nazale abundente, excremente fluide. Tratamentul include antibiotice însă acestea sunt recomandate de un medic veterinar.

Infecţia cu clostridii: e mortală. Agentul patogen este Ubicum. Se transmite prin apă (ingerarea unei mari cantităţi de clostridii dintr-o dată). Tratamentul include tratarea cu antibiotice în apă. Se recomandă şi administrarea de energizante pentru a evita revenirea bolii.

Pasteureloza: afectează animale aflate sub stres. Agentul patogen este Pasteurella Multocida de tip A. Boala poate evolua sub diverse forme. Uneori poate apărea sânge în cioc sau diaree. Se face tratament cu antibiotice (Baytril) sau se poate administra un vaccin.

Micoplasmoza: afectează negativ fermele de păsări deoarece duce la scăderea drastică în greutate a animalelor şi în final la moarte. Tratamentul include antibiotice care pot lupta împotriva microplasmelor (ex. Tylan solubil). Se impune anunţarea veterinarului şi a autorităţilor sanitar-veterinare în caz de epidemie.

Salmoneloza: se transmite prin ouăle ce provin de la părinţi infectaţi. Se administrează un tratament cu antibiotice însă cea mai bună măsură de siguranţă o reprezintă igiena perfectă a fermei.

Rujet: este o boală infecţioasă păguboasă pentru ferme. Agentul patogen este Erysipilotrix. Este o boală mortală. Tratamentul constă în antibiotice administrate, antibiotice pe bază de pencilină. Femelele pot fi vaccinate de 2 ori pe an cu adsorbat, preventiv.

Stafilococia: se transmite prin leziuni. este o boală mortală. Ca tratament se administrează antibiotice pe bază de penicilină sau tetraciclină.