No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Cainele meu preferat

Ultima modificare: 2011-09-21 | Data publicării: 2011-09-21
(5/ 3)
Listează articol » Trimite articol »
Cainele meu preferat
Dragostea pentru animale iti poate colora viata si momentele in care animalutul tau preferat se uita in ochii tai realizezi ca uneori cuvintele pot fi de prisos. Duiosia si inteligenta necuvantatoarelor ne aduc mai aproape de tot ce inseamna puritate, armonie si liniste sufleteasca.

Deseori ne intrebam cu totii ce reprezinta pentru fiecare dintre noi frumusetea si bucuriile vietii, cum sa atingem aceste coordonate si in functie de ce anume sa ne ghidam pentru a trai din plin momente inedite care sa ne aduca zambetul pe buze si multumirea interioara. Ne concentram de cele mai multe ori prea asiduu la marcarea fericirii si lasam lucrurile cu adevarat importante sa se furiseze parca dinadins pe langa noi.

Ma aflam intr-o perioada mai dificila din viata mea, cel putin asa am perceput eu lucrurile in vremea aceea. Dintotdeauna am fost iubitoare de animale si multe lacrimi am varsat atunci cand unul din bobocii mei preferati sau un iepuras de prin gospodaria parintilor mei, din motive specifice ciclului vietii, treceau intr-o lume mai fericita cum ar spune cartile sfinte.

caine_pechinez

 

Atat de mult l-am iubit si pe Doggy, cainele meu preferat, care a fost alaturi de mine atunci cand eram mai trista, m-a determinat adesea sa uit de grijile specifice varstei si de problemele care acum  apuse fiind nu-mi mai par atat de mari ca in vremea accea. Desi foarte mic Doggy avea un temperament specific unui animalut curajos si pregatit oricand sa ma apere atat pe mine cat si pe mama mea care in pofida faptului ca nu se atasase niciodata atat de puternic de un catelus, pe Doggy il iubea nespus.

Imi spunea adesea  ca nu a mai intalnit un caine atat de simpatic si inteligent. Mama mea a ramas profund impresionata atunci cand pamantul s-a scuturat atat cat sa ii sperie pe oameni si sa zburleasca rautacios acoperamintele caselor iar Doggy nu i-a permis sa iasa in curte. Nu as fi crezut daca nu l-as fi cunoscut drept un leut preotector. A simtit pericolul si devenind extrem de agitat s-a napustit asupra mamei mele si nu i-a dat voie sa mai iasa afara expunandu-se astfel pericolelor cutremului. Un astfel de comportament m-a impresionat pana la lacrimi si m-a determinat sa cred si mai mult in inteligenta si loialitatea animalelor.

caine

 

Doggy era nelipsit de asemenea oriunde mergeam si nu se despartea de mine decat in momentele in care reuseam sa il induc in eroare intr-o maniera extrem de amuzanta. ii indicam directia eronata iar eu mergeam in partea opusa. Fiind foarte rapid ajungea la destinatie fara sa intuiasca capcana, astepta trist aparitia mea si se intorcea acasa unde se simtea iubit si alintat. Nu trecea zi sa nu ii netezesc blanita si sa vorbesc cu el subiecte de interes comun pe care desigur el le ignora. Tonul vocii ii transmitea insa caldura de care avea nevoie si lucrul acesta se oglindea in ochii lui recunoscatori.

Toata ziua colinda gospodaria si isi gasea intotdeauna cate ceva de trebaluit astfel eu si mama    ingrijorandu-ne ca nu se mai intoarce acasa, ca s-ar putea rataci prin vecini sau ca s-a infruntat cu vreun tovaras mai vanjos si acesta ar fi putut sa-l rapuna. in ciuda tuturor gandurilor intunecate Doggy se intorcea de fiecare data mai victorios si pe alocuri cu mici reminiscente de pe urma luptelor cu adversarii lui. Totdeauna il ingrijeam si eram impresionata cand venea la mine sa il descotorosesc de tepii pe care ii culegea vrand nevrand din iarba mai inalta desigur decat el. Nu cunostea frica si in momentele in care era amenintat cu vorba de mama sau de mine se facea una cu pamantul iar in semn de aparare ridica o labuta deasupra capului.

poze_caine

 

''Caine Cuminte'' nu este un atribut tocmai potrivit pentru un animalut ca Doggy, intra in toate nazdravaniile insa acesta era farmecul lui. Avea si el uneori nemultumirile lui legate de mancare si in acele momente nu manca decat in lipsa mamei mele, aceasta fiind tactica utilizata pentru a-si scanda convingerile. in prezenta ei se retragea si afisa un comportament de total dezgust pentru ca apoi sa se conformeze conditiilor oferite. Nici la masa in familie nu lipsea si profita de fractiunile de secunda in care nu eram atenti, facea un salt rapid pe scaun doar pentru a sta in fata farfuriei fara a comite insa imprudenta de a se infrupta din bucate. in timp ce familia era la masa Doggy cunostea foarte bine regulile casei care ii interziceau clar si in repetate randuri apropierea si distragerea membrilor familiei.

Metode pentru a-i stapanii curiozitatea nu am descoperit insa Doggy era neobosit si reusea totdeauna sa ne impresioneze, sa ne aduca zambetul pe buze si sa traim emotiile copilariei, sa ne bucuram de gesturile simple si de momentele neasteptate care aduceau spontaneitate si bucurie in casa noastra. Cum pleca de obicei in vizita la vecini, sau pentru a descoperii teritorii noi, cu lacrimi in ochi imi aduc aminte de ziua in care Doggy nu s-a mai intors si in zadar l-am asteptat zile intregi sperand la o intoarcere miraculoasa. Sentimentele pe care le-am trait si pe care le retraiesc uitandu-ma la aceste amintiri imi descopera sensibilitatea si dragostea pentru cele mai importante momente din viata.

Sa pretuim spontaneitatea si puritatea vietii si sa ne bucuram de minunile naturii, sa regasim in ochii unui catel frumusetea interioara care ne defineste. Toate acestea contopindu-se dau sensul fericirii pe urmele careia alergam cu totii.

Articolul "Cainele meu preferat" este scris de Brindusa Cirlan pentru concursul media-content. Si tu poti publica articole pe animalutul.ro si ai sansa de a castiga un Iphone sau un Ipad!


Tu ce zici?