No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Standardul rasei Teckel/Dachshund

Ultima modificare: 2010-10-29 | Data publicării: 2010-05-10
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Standardul rasei Teckel/Dachshund
Teckelul (sau Dachshund care inseamna “cainele-bursuc” in limba germana) este o rasa vioaie, cu o personalitate prietenoasa si un simt al mirosului foarte dezvoltat. Cunoscuti pentru trup lor lung si picioarele scurte, acesti caini sunt vanatori entuziasti care exceleaza atat la suprafata, cat si sub pamant.

Conform statisticilor, acesti caini sunt printre cei mai populari caini din lume. Se impart in trei categorii in functie de par (cu par neted, cu par sarmos, cu par lung) si se gasesc in doua categorii de marimi: standard si pitici.

 

Istoria rasei Teckel

 

Cainele Teckel a aparut la inceputul anilor 1600 in Germania. Scopul era obtinerea unui caine neinfricat, cu trupul alungit, care sa sape in vizuinile bursucilor si sa se lupte cu ei pana la moarte.

Aceasta rasa a devenit populara in Statele Unite la inceputul secolului 20, dar a cazut in dizgratie in timpul Primului Razboi Mondial. Dupa razboi, crescatorii americani au recreat puritatea rasei cu exemplare importate din Germani si astfel Teckelul a devenit din nou popular. Face parte din grupa cainilor de vanatoare.

 

 

Teckel
Teckel

 

Este Teckelul rasa potrivita pentru tine?


Teckelul este un animal de companie dragostos si jucaus, potrivit pentru multe familii, chiar si cele cau au copii. Au nevoie moderata de miscare si se adapteaza cu usurinta oricaror conditii de viata. In functie de tipul blanii, unii caini Teckel au nevoie de pieptanare in mod regulat.

 

Cum arata cainele Teckel?


Este scund, cu trupul lung si picioarele scurte, cu muschi bine dezvoltati; pielea este elastica, flexibila dar nu se rideaza in mod excesiv. Nu pare infirm, ciudat sau sa aiba dificultati de miscare.

Teckel-ul are un aspect echilibrat, o tinuta increzatoare si o expresie faciala inteligenta si alerta. Spiritul de vanatoare, mirosul dezvoltat, latratul zgomotos si dimensiunile reduse sun caracteristici care il fac potrivit pentru munca subterana. Are un miros extrem de bine dezvoltat, un avantaj asupra altor rase, ceea ce-l face potrivit pentru urmarire. Avand in vedere ca este un caine de vanatoare, cicatricile ramase in urma unor rani onorabile nu trebuie considerate defecte.

Exista doua tipuri de caini ale acestei rase in functie de marime: standard si pitic.

Teckel-ul pitic intra in categoria cainilor cu o greutate de "sub sau doar 5 kg la varsta de 12 luni". Greutatea variantei standard este cuprinsa intre 7 si 14 kg.

Capul: Vazut de sus si dintr-o parte, capul se ingusteaza uniform spre varful nasului. Ochii sunt de marime medie, migdalati, cu contur negru, cu o expresie energica si placuta; nu sunt patrunzatori; sunt inchisi la culoare. Arcada este foarte proeminenta. Privirea incrucisata este un defect serios, mai putin in cazul cainilor cu pete.

Urechile sunt asezate aproape de varful capului, nu prea in fata, au o lungime moderata, sunt rotunde, nu sunt ingustate, ascutite sau indoite. In postura alerta, marginea din fata atinge usor obrajii, astfel incat urechile incadreaza fata. Craniu este nici prea lat, nici prea ingust, cu o linie arcuita ce aluneca treptat spre botul fin conturat si usor arcuit, dandu-i o alura romana. Buzele sunt intinse, acoperind partea inferioara a maxilarului. Narile sunt largi. Maxilarul cu o deschidere larga, fixat in spatele ochilor, cu oase puternice si dinti bine dezvoltati. Dantura canina puternica; dintii apropiati, cu muscatura ascutita. Muscatura uniforma este un defect minor. Orice alta deviatie reprezinta un defect major.

Gatul: Lung, musculos, proeminent, fara gusa, usor arcuit in zona cefei, se integreaza usor in umeri fara a crea impresia unui unghi drept.

Trunchiul: Trunchiul este lung si cu musculatura bine dezvoltata. Linia spatelui, intre greaban si zona fesiera, este dreapta, usor arcuita in zona salelor. Este un defect serios daca regiunea dintre umeri atarna. Abdomenul-usor ridicat.

 

Partea din fata


Pentru a fi eficient in rolul sau de caine de vanatoare, partea din fata a trunchiului trebuie sa fie puternica, proeminenta, lunga si cu muschi puternici.

Pieptul: osul stern este foarte proeminent, iesit in afara astfel incat se formeaza gropite de o parte si de alta. Vazut din fata, toracele pare oval si se extinde in jos pana la mijlocul antebratului. Structura coastelor bine definite este ovala si spatioasa pentru a permite dezvoltarea completa a inimii si a plamanilor. Osul stern se integreaza treptat in linia abdomenului si se extinde dincolo de picioarele anterioare. Vazut din profil, partea cea mai joasa a liniei pieptului este acoperita de piciorul din fata.

Umerii: lungi si lati, fixati deasupra toracelui si imbinati in greaban, captusiti cu muschi puternici si flexibili. Partea superioara a piciorului: la fel de lat ca si umarul si in unghi drept fata de acesta, cu oase si muschi puternici, pozitionat aproape de coaste, cu cotul apropiat de corp dar capabil de miscari independente. Antebratul: scurt; acoperit cu muschi puternici, dar flexibil in fata si pe dinafara, cu tendoane bine intinse in interior si in spate, usor intors spre interior. Incheieturile dintre antebrat si metacarp sunt mai apropiate decat incheieturile umerilor, astfel incat partea din fata sa nu para complet dreapta. Cotul si umeri inclinati si antebratele curbate formeaza doua paranteze care incadreaza cutia toracica. Articulatiile strambe sunt un defect major.

Picioarele: Labele din fata sunt pline, robust, compacte, cu degete arcuite si pernite rezistente si groase. Sunt usor iesite in afara. Au 5 degete, se folosesc de 4 care sunt foarte apropiate, arcuite si cu unghii tari si scurte. Celalalt deget poate fi indepartat.

 

Partea din spate

 

Robusta, cu muschi puternici. Zona pelviana, coapsele si metatarsul au in general aceeasi lungime si dau impresia unui set de unghiuri drepte. In partea din spate, coapsele sunt robuste si puternice. Picioarele nu sunt intoarse nici spre interior, nici spre exterior.

Metatarsul: Scurt si robust, perpendicular pe coapsa. Vazut din spate, metatarsurile par vertical si paralele. Labele din spate: mai mici decat cele din fata, cu 4 degete apropiate si arcuite, cu pernite groase si rezistente. Laba este indreptata inainte, echilibratata atat pe calcai, cat si pe varfuri. Al 5-lea deget poate fi indepartat.

Crupa: Lunga, rotunjita si implinita, usor mai ingusta spre coada.

Coada: Se afla in continuarea sirei spinarii, extinzandu-se fara noduri, intorsaturi sau o curbura pronuntata, si nu are o postura foarte vioaie.

Picioarele din fata se intind inainte, fara a se ridica prea mult, la unison cu miscarea picioarelor din spate. Structura corecta a umerilor si a coatelor permite un pas lung si liber in fata. Vazut din fata, picioarele nu se misca in plan paralel, ci sunt usor intoarse spre interior.

Linia picioarelor posterioare o urmeaza pe cea a picioarelor anterioare, iar jaretele si metatarsurile nu se intorc nici spre interior, nici spre exterior. Forta picioarelor posterioare depinde de capacitatea cainelui de a-si intinde picioarele pana la capat. Vazut din profil, pasul este egal cu extensia picioarelor. Miscarea este executata corect atunci cand pernitele posterioare sunt vizibile in intregime atunci cand intinde piciorul in fata. Metatarsurile nu ajung pana la abdomen si nu prezinta urme de miscare.

Picioarele trebuie sa realizeze pasul in linie paralela, fara tendinta de a iesi din rand sau de a se impiedica unul de celalalt. Miscarile stangace, scurte, pasul prea inalt, prea apropiat sau prea deschis sunt caracteristici penalizate. Teckel-ul trebuie sa fie agil, sa aiba libertate de miscare si rezistent munca pentru care este utilizat.

 

Temperamentul cainelui Teckel


Teckel-ul este inteligent, dinamic si curajos, fiind chiar prea grabit, este perseverent in munca sa, atat la suprafata solului cat si subteran, avand toate simturile foarte bine dezvoltate. Orice semne de timiditate reprezinta un defect major.

 

Caracteristici specific ale celor trei tipuri de Teckel


Cainele din rasa Teckel prezinta trei variante de par: (1) Neted; (2) Sarmos; (3) Lung si doua categorii de marimi, standard si pitic. Toate cele trei varietati si ambele marimi trebuie sa fie conforme cu standardele prezentate mai sus. Urmatoarele trasaturi sunt aplicabile fiecarei variante:

 

Teckelul cu par neted


Blana-scurta, neteda si lucioasa. Parul nu trebuie sa fie nici prea lung, nici prea des. Urechile nu sunt lipsite de par. Coada se ingusteaza treptat spre varf, dar nu este acoperita cu prea mult par. Portiunile lungi, acoperite cu par zbarlit pe abdomen sunt considerate zone cu par aspru si nu un defect. O coada stufoasa, precum si o coada lipsita partial sau in totalitate de par, constituie un defect.

Culoarea parului. Desi culoarea de baza este irelevanta, anumite modele si culori de baza predomina. Cainii monocolori pot avea blana roscata sau crem, cu sau fara zone mai inchise. O pata alba pe piept este admisa, dar nu de dorit. Nasul si unghiile trebuie sa fie negre.

 

 

Teckel cu par neted
Teckel cu par neted

 

 

Cainii Teckel in doua culori pot avea blana neagra, ciocolatie, gri (albastruie), cafenie (Isabella) sau maro ca a mistretului, cu zone maro-aurii sau crem in jurul ochilor, in obraji, pe partea interioara a urechilor, in fata, pe piept, uneori pe gat, pe picioarele anterioare, pe labe si in jurul anusului si pe jumatate sau o treime din coada, pe dos. Astfel de zone crem sau maro-aurii exagerat de pronuntate nu sunt de dorit. O pata alba pe piept este admisa, dar nu de dorit. Nasul si unghiile - in cazul cainilor negri, trebuie sa fie negre; pentru cainii de culoare ciocolatie sau de orice alta culoare, acestea trebuie sa fie maro inchis sau in aceeasi culoare ca si restul blanii.

Teckel-ul patat - Modelul cu pete contine zone de culori mai deschise care contrasteaza cu o culoare de baza mai inchisa; astfel de variatiuni sunt acceptate. Dar nici culoare deschisa, nici cea inchisa nu ar trebui sa predomine. Nasul si unghiile trebuie sa fie la fel ca si cele ale Teckel-ului monocolor sau ale celui in doua culori. Ochii partial sau in totalitate albastri sunt acceptati la fel ca si cei de culoare inchisa. O pata alba pe pieptul un Teckel patat este acceptabila.

Modelul vargat pe fond cenusiu presupune prezenta unor dungi negre sau de culoare inchisa pe tot corpul, desi la unele exemplare acest model este vizibil doar in zonele maronii.

Modelul samur presupune existenta unui strat uniform de culoare inchisa peste o blana roscata. Stratul este compus din par dublu-pigmentat, cu varful mult mai inchis decat culoarea de baza. Tot la aceste exemplare de Teckel este prezent si un model in V pe cap. Nasul, unghiile si conturul ochilor trebuie sa aiba culoarea negru. Ochii sunt de culoare inchisa, cu cat mai inchisa, cu atat mai bine.

 

Teckel-ul sarmos

 

Blana: cu exceptia maxilarului, a sprancenelor si a urechilor, intreg corpul este acoperit cu un strat exterior de blana uniforma, scurta, deasa, aspra, dura la exterior, si un alt strat inferior ceva mai moale si mai scurt. Absenta acestuia din urma constituie un defect. Printre trasaturile faciale distinctive se numara barba si sprancenele. Pe urechi parul este mai scurt decat in rest, fiind aproape neted.

Parul Teckel-ului sarmos este aranjat in asa fel incat, vazut de la distanta, seamana cu Teckelul cu par neted. Orice urma de par moale in stratul exterior de blana, pe orice zona a corpului, mai ales pe cap, constituie un defect. Acelasi lucru este valabil si pentru parul lung, cret sau ondulat sau zburlit in toate directiile. Coada este robusta, cu par des, se ingusteaza treptat spre varf. O coada lata reprezinta un defect.

 

 

Teckel cu par sarmos
Teckel cu par sarmos

 

 

Cele mai des intalnite culori sunt maro ca mistretul, negru-maro-auriu si diverse nuante de rosu. Toate culorile si modelele enumerate mai sus sunt admisibile. Culoarea maro ca a mistretului pare o imbinare a firelor individuale si creeaza o impresie de par carunt cel mai adesea intalnita la cainii Teckel cu par sarmos, dar apare si la alte tipuri de blana. Zonele maro-aurii sunt sau nu vizibile. Variatile includ rosu precum mistretul si ciocolatiu-maro-auriu. Nasul, unghiile si conturul ochilor sunt negre. Pentru cei ciocolatiu-maro-aurii, nasul, unghiile si conturul ochilor au aceeasi culoare ca si restul corpului, cu cat mai inchis, cu atat mai bine. O mica pata alba pe piept, desi acceptabila, nu este de dorit. Nasul si unghiile trebuie sa fie la fel ca si in cazul Teckelului cu par neted.

 

Teckel-ul cu par lung - Longhaired Dachshund


Blana. Parul lins, stralucitor si adesea ondulat este mai lung sub gat, pe piept, pe burta, pe urechi si in partea din spate a picioarelor. Acest tip de blana ii da cainelui un aspect elegant. Parul mai scurt pe urechi nu este de dorit. O blana prea deasa care face tipul de par insesizabil, par la fel de lung pe tot corpul, o blana creata sau o carare pe spate reprezinta defecte. Coada este o alungire gratioasa a sirei spinarii; blana atinge lungimea cea mai mare in aceasta zona formand un veritabil steag.

 

 

Teckel cu par lung
Teckel cu par lung

 

Culoarea parului trebuie sa fie la fel ca pentru Teckel-ul cu par neted. Nasul si unghiile la fel ca in cazul Teckel-ului cu par neted. Aceasta descriere este a unui Teckel ideal pentru concursurile de frumusete canina. Orice deviatie de la standardele prezentate trebuie penaliata in functie de gravitate, tinand cont si importanta pe care aceste trasaturi diferite le au in realizarea scopului pentru care acesta rasa de caine a fost utilizat initial.

Discuta pe forum despre cainii de rasa >>>


Tu ce zici?