No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Pechinez - cainele meu

Ultima modificare: 2011-10-03 | Data publicării: 2011-09-29
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Pechinez - cainele meu
Vreau sa va povestesc despre catelusa mea,un pechinez frumos, alintat si incapatanat, pe nume Roxi... un sufletel minunat.

In urma cu 11 ani si jumatate, parintii mei mi-au adus, in urma insistentelor mele, un mic ghemotoc - o catelusa din rasa pechinez, care statea stransa intr-o haina pentru a nu-i fi frig, fiind inceput de primavara.

Era micuta cat o palma de om, cu ochisorii ca 2 margelute negre, frumoasa si scumpa din cale afara.

M-am indragostit de ea la prima vedere, mai ales ca in perioada cand animalutele sunt mici puiuti sunt si mai dragalase. Imi amintesc ca nu era capabila sa treaca pragurile usilor din casa, si se chinuia enorm sa ajunga in pat, atat de micuta si neajutorata era.

Pentru familia mea a devenit un copilas, si nu un animalut de companie, care era mereu prezenta la toate evenimentele si intamplarile noastre.

caine_pechinez_01

 

Alaturi de ea am trecut atat prin momente grele - un exemplu din multe ar fi ca era sa fie calcata de masina de 2 ori. Au fost momente de teama si panica, am crezut ca o voi pierde.

Momentele frumoase erau zilnice deoarece ne bucura mereu, ne intampina cu bucurie atunci cand ajungeam acasa, se juca si ne alerga prin casa si ne statea alaturi indiferent daca eram fericiti sau tristi... simpla ei prezenta imi bucura inima.

Ii placeau foarte mult si animalutele de plus, pe care vroia sa le miroase si sa le smotoceasca pana le iesea totul din ele... Se invatase o plimbareata deoarece timp de aproximativ 8 ani de zile era nelipsita ca si partenera de drum, indiferent ca plecam sa luam paine, sa ducem gunoiul sau plecam undeva mai departe, ea venea mereu impreuna cu noi. Si daca se intampla sa nu o luam si pe ea, ramanea trista langa usa sau se ducea intr-un coltisor linistita.

caine_rasa_pechinez

 

Sunt multe momente frumoase, care mi-au ramas intiparite in suflet, momente traite alaturi de ea si impreuna cu ea. In urma cu trei ani insa, catelusa mea, copilasul meu in varsta de 8 anisori, s-a imbolnavit de cardiopatie.

Aceasta boala i-a schimbat felul de a fi, devenind mai rezervata in tot ceea ce facea. Chiar daca se schimbase ea era acelasi suflet cald si mereu alaturi de noi. Am inceput sa ii dam tratamente pentru inimioara ei care batea de parca vroia sa ii iasa din piept si pentru ai stapani tusea seaca provocata de momentele in care nu putea sa respire normal.

Totul a decurs oarecum in mod normal timp de 3 anisori, desi ea nu era bine, pentru ca boala ei nu o lasa sa fie energica si vioaie, asa cum era inainte.

Starea ei s-a inrautatit in primavara  acestui an, 2011. A inceput sa se simta din ce in ce mai rau, sa fie apatica. In aceasta vara, Roxi a inceput sa retina apa in organism si sa i se umfle corpul.

pechinez

 

Impreuna cu familia mea am decis ca trebuie sa facem ceva pentru a nu o mai lasa sa sufere, si cu durere in suflet am hotarat ca trebuie sa o eutanasiem. Am fi vrut ca tatal meu care era plecat sa o mai vada o data, dar cu cateva ore inainte sa soseasca acasa ea a murit.

Catelusa mea a fost rapusa de boala si ne-a parasit in urma unui blocaj renal.... nu voi uita niciodata aceasta zi in care am plans pentru a-mi elibera durerea din suflet si in care a trebuit sa raman fara ea.

Ma doare sufletul scriind aceste randuri, realizand ca ea nu mai este langa noi,  ca nu va mai avea cine sa ma intampine in pragul usii si ca acel suflet cald care mi-a bucurat inima si ochii de fiecare data cand o priveam nu mai e.

Ii rog pe toti cei care citesc acest articol sa se gandeasca de mai multe ori atunci cand doresc sa aiba alaturi de ei un animal de companie, deoarece avand un animalut alaturi, pe langa bucuriile si momentele frumoase  vor exista si momente in care ni se va sfasia sufletul de durere si neputinta.

Aveti grija de cainele vostru!!


Tu ce zici?