No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
 
 

Istoria ciobanescului german

Ultima modificare: 2010-12-14 | Data publicării: 2010-12-14
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Istoria ciobanescului german
Ciobanescul german este una din cele mai nobile rase, avand o frumusete naturala si trasaturi elegante. Blana este lucioasa, urechile sunt ridicate in sus. Cainele are o expresie inteligenta, ochii exprima afectiune fata de stapanii sai, iar dupa pozitia cozii, iti poti da seama daca e fericit sau trist.

Natura unui ciobanesc german nu este una excesiv de prietenoasa, mai ales fata de straini. Este foarte precaut cu persoanele pe care nu le cunoaste, dar odata ce s-a atasat de tine si te-a acceptat, iti va fi prieten pe viata. Poti lucra eficient cu el, este ascultator, invata rapid si niciodata nu uita o lectie bine invatata. Este un caine activ, caruia ii place munca. Sunt foarte putine provocari carora nu le poate face fata un ciobanesc german, acest caine puternic, dar gratios. Pe scurt, are toate calitatile considerate ideale la un caine.

Adora sa fie in preajma oamenilor, este foarte atent la starea de spirit a stapanului sau si tot ce-si doreste este sa ii faca pe plac, fie jucandu-se, fie stand linistit, langa el. Este un caine jucaus, caruia ii place sa se distreze cu cei din jur. Atunci cand stapanul sau este atacat, poate deveni un adversar de temut. Nu e recomandat ca strainii sa se apropie prea mult de el, pentru ca intotdeauna e gata sa sara in ajutorul celor pe care ii indrageste.

Se poate adapta oricaror conditii, fie ca e vorba de un apartament sau de o vila mare, cu gradina. El e fericit acolo unde e stapanul sau, indiferent de conditii. Cand aduci un ciobanesc german in casa, aduci de fapt un nou membru in familie, iar el va incepe sa simta ca face parte din ea, in scurt timp. Iti va apara casa, gradina, pe tine si tot ce e al tau. In schimb, are nevoie doar de afectiune si de atentie. Trebuie sa-l ingrijesti corespunzator, sa faci miscare cu el, sa il hranesti cu mancare de calitate si sa ii asiguri un mod de viata placut. Daca faci toate aceste lucruri, ciobanescul german va fi gata sa-si dea si viata pentru tine, la nevoie.

 

Cum a aparut ciobanescul german?

 

Desi un simplu articol ca acesta nu poate cuprinde intreaga istorie a ciobanescului german, e important sa stii, pe scurt, cum s-au dezvoltat acesti caini magnifici si cum au ajuns la forma de astazi. Sunt multe persoane, crescatori si dresori deopotriva, care au ajutat la dezvoltarea si popularitatea acestei rase.

Inca de la inceputuri, omul a observat abilitatile exceptionale ale cainilor si si-a dat seama ca acestea ii pot fi de mare folos. Cainele putea alerge mai repede, vedea, auzea si percepea mirosurile mult mai bine decat omul. Astfel, omul a inceput sa domesticeasca toti cainii salbatici de pe langa casa acestuia. Relatia este una de ajutor reciproc: omul i-a oferit hrana, adapost si protectie, iar in schimb cainele il ajuta la vanatoare si il avertiza cand se afla in pericol.

ciobanesc german pe plaja

Asa a fost la inceput si pe masura ce omul si-a schimbat obiceiurile de nomad, nevoile sale s-au schimbat. Avea nevoie de caini de vanatoare, caini de paza, de caini care puteau duce greutati mai mici si de caini care sa ii pazeasca turmele si cirezile. Astfel au aparut rasele de caini ciobanesti.

Lumea evolua relativ incet, dar in Europa lucrurile se miscau mai rapid, iar asta se vedea si in standardele de trai ale oamenilor, care erau tot mai ridicate. In aceasta perioada, au inceput sa apara caini de diferite marimi, culori si cu diferite tipuri de blana.

Cainilor care traiau in zone mai reci le-a crescut blana mai mare, iar cei din climate mai calduroase aveau blana mai scurta. In locurile unde traiau multe animale de prada, s-au dezvoltat caini mai puternici, capabili sa apere turma de orice pericol. Omul isi alegea cainele in functie de toti acesti factori.

In Germania, Franta, Marea Britanie, Olanda, dar si in alte tari, industrializarea oraselor, dezvoltarea si raspandirea lor a dus la disparitia multor animale de prada. Incet, dar sigur, oamenii au inceput sa observe calitatile ciobanestilor crescuti in anumite zone si au inceput sa compare rasele. Crescatorii se intalneau sa discute despre calitatile si neajunsurile cainilor lor, iar cei care aveau calitati deosebite erau foarte cautati. Se faceau schimburi de caini, iar oamenii au inceput sa-i selectioneze in functie de aceste calitati, incercand sa le „fixeze" si sa faca astfel incat ele sa fie transmise la viitoarele generatii. Asa se face ca, in 1891, in Germania, un grup de crescatori entuziasti a infiintat Societatea Phylax, a carei scop a fost dezvoltarea si standardizarea raselor nemtesti. Din pacate, asociatia n-a avut o viata prea lunga, desfiintandu-se in anul 1894, dar in cadrul ei s-au facut primii pasi importanti in aparitia ciobanescului german.

In aceasta perioada isi face aparitia capitanul Max von Stephanitz, considerat parintele acestei rase. Multa vreme, von Stephanitz a tot cautat rase de caini care sa aiba anumite calitati: inteligenta, putere si iscusinta. Desi intalnise caini ciobanesti isteti sau puternici, nu avuse ocazia sa vada toate aceste calitati, adunate la un loc intr-un singur caine. Sansa a facut ca, in 1899, capitanul a fost prezent la o expozitie canina unde a remarcat un animal deosebit. Von Stephanitz a fost atat de impresionat incat a cumparat cainele pe loc si a infiintat o societate numita Verein fur deutsche Schaferhunde (SV). Acesta a fost un moment deosebit de important in istoria ciobanescului german, pentru ca a marcat inceputul unei noi ere si aparitia rasei Ciobanesc german.


Primii caini Ciobanesc German

 

Initial, numele cainelui cumparat la expozitie a fost Hektor Linksrhein, dar stapanul sau i-a schimbat numele in Horand von Grafeth. Acest animal a reprezentat baza evolutiei si dezvoltarii acestei rase. Horand era un exemplar superb pe care multi crescatori l-au folosit in programele lor de promovare si raspandire a rasei. Reprezenta standardul la care aspirau toti crescatorii. Cel mai celebru urmas al lui Horand a fost Hektor von Schwaben. Un urmas celebru al acestuia a fost Heinz von Starkenburg, care a fost, la randul sau, „taticul" fratilor Beowolf si Pilot.

Progeniturile tuturor acestor caini au fost animale celebre, deosebit de importante in dezvoltarea rasei ciobanescului german. Von Stephanitz, capitan de cavalerie, a fost un om puternic, care s-a impus in asociatia pe care o conducea. S-a implicat foarte mult in activitatea asociatiei si in evolutia acestei rase, coordoand programele crescatorilor. Folosea caini din regiunile Turingia, Franconia si Wurttemberg, pentru ca toate animalele care proveneau din aceste zone aveau merite deosebite, mai ales in aspectul cozii si al urechilor, dimensiuni, culori si temperament.

In aceasta faza, era important ca toti crescatorii sa raspandeasca aceasta rasa. Chiar daca riscul de a incorpora defecte era destul de mare, era foarte important ca toate calitatile care se doreau a fi pastrate sa se fixeze definitiv la acesti caini. Astazi, caracteristicile respective apar la toate exemplarele de ciobanesti germani puri. Mai presus de orice, von Stephanitz credea ca ciobanescul german trebuie crescut pentru utilitatea si inteligenta sa, iar acesta a devenit un fel de motto al sau. Aceasta adaptabilitate a facut ca rasa sa devina atat de populara si de indragita in lumea intreaga.

Pana in secolul XX, SV a devenit cel mai mare club de crescatori din lume dedicat unei singure rase, iar von Stephanitz incepea sa dezvolte o strategie de termen lung, pentru viitor. El a prevazut ca, intr-o natiune tot mai industrializata, rolul cainelui ciobanesc urma sa devine tot mai nesemnificativ, astfel ca rasa trebuia sa se adapteze unui alt tip de munca, pentru a continua sa ramana un animal „functional" si util pentru oameni.

 

Utilitatea Ciobanescului German

 

Calitatile care au facut ca ciobanescul german sa fie un animal de exceptie puteau fi folosite de catre departamentele guvernelor. Aceasta era ideea p care se baza von Stephanitz si pe care planuia sa o promoveze in viitoarele sale campanii. A reusit sa-si indeplineasca planurile in timpul Primului Razboi Mondial, cand ciobanescul german a fost vazut ca un caine mesager, caine de salvare, de straja si de paza. Patrupedul a dat dovada de bravura, inteligenta si hotarare si a fost un camarad fidel pentru militarii din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie, care au adunat o multime de povesti cu caini, pentru cei de-acasa. Multi dintre ei au cumparat cainii alaturi de care au luptat si i-au dus acasa cu ei.

ciobanesc german

In 1919, Asociatia Chinologica din Marea Britanie a infiintat un registru separat pentru cainii din aceasta rasa si a inclus in el 54 de exemplare deosebite. Succesul rasei a fost imens, iar pana in anul 1926, numarul acestor animale inscrise in asociatie a crescut la 8.058. La sfarsitul razboiului, oamenii au crezut ca rasa nu va putea castiga in popularitate pentru ca era asociata cu nemtii, asa ca au decis sa ii schimbe numele in „Cainele-lup alsacian" sau pur si simplu "caine-lup". Mai tarziu, denumirea de „caine-lup" a fost abandonata, pentru a nu aduce vreun prejudiciu rasei. In 1977, dupa numeroase campanii initiate de catre crescatori, numele rasei a fost schimbat in cel original: ciobanesc german. Aceasta este denumirea folosita acum si in Statele Unite ale Americii, Australia si in marea majoritate a tarilor lumii.

Reputatia de caine de razboi puternic a facut ca rasa sa fie importata si in Marea Britanie. In aceasta perioada, calitatile de caine ciobanesc au fost dat uitarii, mai ales ca Anglia avea deja caini pastorali foarte buni: collie, corgi si alte rase. Acum, ciobanescul german trebuia sa se adapteze si sa indeplineasca alte roluri. Mai demult, in SUA si in Marea Britanie, ciobanescul german era cainele folosit pentru a ajuta persoanele nevazatoare. Abia mai tarziu, acest rol i-a revenit labradorului.

Cand s-a declansat cel de-al II-lea Razboi Mondial, cainii megeau la razboi, alaturi de trupele de soldati. De-atunci, ciobanescul german a devenit din ce in ce mai popular. Nicio alta rasa nu a reusit sa se adapteze atat de bine si sa-si dezvolte atatea aptitudini, in functie de cerintele oamenilor. Acest caine este suficient de mare cat sa se ia la lupta cu un om si sa castige competitia, dar in acelasi timp este suficient de agil cat sa faca fata rolului sau initial, aceluia de a pazi turmele de oi. Sigur nu va depasi un ogar, dar poate atinge viteze impresionante si este foarte rezistent.

Urmarind istoria si evolutia acestei rase, se poate observa ca ciobanescul german modern este un rege intre caini, nobil si atletic. A fost facut ca sa fie util pentru oameni, iar in crearea acestei rase s-a investit mult timp si multa grija. Majoritatea stramosilor ciobanescului german de astazi erau facuti sa munceasca din greu si sa usureze viata oamenilor, iar aceste calitati au fost mentinute si promovate de-a lungul timpului. Istetimea naturala a acestei rase a fost de mare ajutor. Astazi, ciobanescul german poate fi un caine de companie, de politie, de utilitate si de tractiune.

Intre cele doua razboaie mondiale, s-au infiintat mai multe cluburi a caror activitate este promovarea rasei, dar au aparut si o sumedenie de de expozitii si intalniri de lucru. Ciobanescul german a fost condamnat in nenumarate randuri de catre presa, fiind descris uneori drept un caine agresiv, insa rasa s-a bucurat de sprijinul adevaratilor crescatori.

Cand popularitatea rasei a crescut, si-au facut aparitia mai multi crescatori neprofesionisti (inclusiv samsari), ai caror singur scop era profitul. Caini mediocri au fost scosi ca pe banda rulanta, fapt care a dus la aparitia multor defecte. De asemenea, multe exemplare au ajuns pe mainile unor persoane nepotrivite si, in cele din urma, atat oamenii, cat si rasa insasi au avut de suferit din aceasta cauza. Insa acest lucru s-a intamplat cu multe alte rase celebre.

Totusi, in ciuda tuturor acestor probleme, crescatorii seriosi si respectabili au continuat sa promoveze adevaratele calitati ale rasei. Asociatia infiintata de von Stephanitz functioneaza si acum si controleaza aceasta rasa, tine evidenta tuturor ciobanestilor germani si ofera recomandari pentru cei ce cresc sau detin astfel de caini.


Tu ce zici?