No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Cainele si stapanul - povestea mea

Ultima modificare: 2011-10-05 | Data publicării: 2011-10-05
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Cainele si stapanul - povestea mea
Se stie ca cei mai loiali prieteni ai omului sunt cainii. Azi vreau sa va povestesc despre cainele meu Bobita.

Cand a ajuns Bobita in familia noastra era un ghemotoc galben cu ochisorii negri, dezorientat, dar foarte curios in inspectarea noului sau camin. O combinatie de terrier cu pechinez a facut din Bobita un caine jucaus, naravas, dar foarte constiincios cand venea vorba de vanarea rozatoarelor ce ne’’ invadau’’ teriotoriul.

Bobita are 12 ani acum.Blond, ciufulit. Personalitate puternica, dar sensibil cand vine vorba de despartirea de stapan.

poza-caine

 

Toti cainii simt cand urmeaza sa se intample ceva cu stapanii lor, insa Bobita a simtit cand bunica urma sa decedeze si nu a mai vrut sa plece de langa patul ei, a simtit cand mama s-a imbolnavit si venea mereu sa stea langa ea, a simtit mereu cand eu urma sa plec pentru perioade mai lungi, dar de fiecare data cand plecam nu indraznea nici macar sa se uite la mine in acea zi, nu venea sa ma conduca ca de fiecare data cand plecam prin vecini.

Mi-au placut animalele de companie din totdeauna, dar mereu am vrut caine si stand la casa nu a existat nici un impediment. Am crescut inconjurata de catei, am avut pentru perioade lungi de timp cel putin trei catei, alteori patru.

Desi am putut sa ma atasez de oricare dintre ceilalti catei, intotdeauna pentru Bobita simteam ceva aparte. Cu el am crescut, el m-a ocrotit, el m-a salvat.

Stateam la sat si vara mergeam in grup la scaldat. Bobita a venit  cu mine desi il trimisesem acasa, dar din acea zi nici nu am putut sa il mai las vreodata acasa. Nu stiam sa inot, dar am intrat in apa, la mal, nici prin gandurile cele mai negre nu m-as fi gandit ca as putea aluneca si sa fiu inghitita de apa destul de adanca.

Niciunul din prietenii mei nu au fost atat de rapizi incat sa ma poata scoate la timp din apa, norocul meu a fost la Bobita. El a sarit dupa mine in apa, nu imi pot imagina de unde a adunat atata putere sa ma traga din apa insa lui ii datorez viata mea. El a reusit sa ma tina cateva secunde pana a ajuns unul din prietenii cu care eram. Din acea zi Bobita a fot peste tot cu mine, asta pana a trebuit sa plec la liceu si a trebuit sa il las acasa. Cand ma intorceam el era cel mai fericit si cand trebuia din nou sa plec stia, nu manca nimic in acea zi, statea trist si se vedea din privirea lui ca nu vrea sa plec.

poza_caine

 

Anii au trecut, eu am crescut si a trebuit sa plec la casa mea. Pe Bobita am vrut sa-il iau cu mine, insa el este un caine crescut la curte si nu s-ar fi obisnuit la bloc. Am hotarat sa ramana cu mama mea, iar eu sa il vizitez cat de des este posibil.

Articolul este scris de Oana pentru concursul media-content. Si tu poti publica articole pe animalutul.ro si ai sansa de a castiga un Iphone sau un Ipad!