No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Efectele castrării şi sterilizării la câini şi căţeluşe

Ultima modificare: 2009-08-25 | Data publicării: 2009-08-14
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Efectele castrării şi sterilizării la câini şi căţeluşe
Mulţi posesori de animale refuză să-şi castreze/sterilizeze animăluţele din diverse motive. Există mai multe mituri legate de imposibilitatea câinilor de a se reproduce însă puţine persoane dispuse a trece de ele şi de a auzi argumentele medicale. Spre exemplu, multe statistici arată că pentru femelele care sunt sterilizate înainte de a intra pentru prima dată în călduri, riscul de a face cancer mamar scade considerabil.

În cazul unui crescător profesionist de câini, problema castrării şi a sterilizării nici nu se pune. Deşi de multe ori femelele care sunt folosite pentru reproducere nu s-au confruntat cu acest tip de cancer, mulţi doctori veterinari sunt de părere că acest lucru se datorează faptului că femela alăptează. Desigur, ar fi complet deplasat să spunem că toate femelele nesterilizate vor face cancer mamar sau piometru. La fel de deplasat ar fi să spunem că toate căţeluşele sterilizate sunt protejate împotriva cancerului mamar.

 

Ce putem spune cu siguranţă e ceea ce putem citi în statistici oficiale. Şi anume: căţeluşele care suferă o operaţie de ovariohisterectomie înainte de a împlini vârsta de 6 luni, au mai puţine şanse de a fi diagnosticate cu diverse boli. Desigur, discutăm de femelele care nu sunt folosite pentru reproducere în canise.

 

Castrarea masculilor

 

În ceea ce priveşte situaţia câinilor, lucrurile stau altfel. Medical vorbind, masculii nu prezintă risc de cancer dacă nu sunt castraţi. Un câine castrat are mai multe "şanse" de a prezenta cancer de prostată. Aproape toţi câinii afectaţi de această boală cumplită au fost castraţi.

În cazul riscului de a face cancer testicular, şansele sunt mici şi de multe ori tumorile se dovedesc a fi benigne.

Singurul motiv pentru care cineva ar dori să-şi castreze masculul îl reprezintă agresivitatea, mai ales într-o casă unde există mai mulţi câini. Mulţi posesori de patrupede îşi castrează câinii înainte de a ajunge la maturitate sexuală, sperând să corecteze în acest fel anumite probleme de comportament. De exemplu, câinii nu vor mai hoinări pe străzi în căutare de femele. Acest tip de manifest se poate corecta şi prin dresaj.

Efectele castrării şi sterilizării la câini şi căţeluşe

 

Pro şi contra

 

Alţii sunt de părere că prin castrare vor putea menţine sub control populaţia de animale maidaneze. De fapt, acest lucru e doar parţial util întrucât femelele sunt cele care fac pui iar castrarea nu e decât o soluţie rapidă dar care nu pune capăt problemei. Desigur, atunci când ne referim la animalele abandonate pe străzi, care pot fi un real pericol pentru cetăţeni, castrarea poate fi o soluţie binevenită întrucât masculii pot deveni mai blânzi şi mai puţin agresivi. Însă adevărul e că un câine castrat nu e neapărat mai blând ci mai degrabă devine mai pasiv, de unde şi problema obezităţii canine.

În cazul câinilor de talie mare, castrarea prematură duce la insuficienţe respiratorii sau la probleme de natură ortopedică. E mai bine să aştepţi până ce câinele a împlinit 1 an (pentru rasele de talie medie) sau 2 ani (pentru rasele de talie mare).

După castrare, se impune un program fix de sport pentru animal. De obicei, câinii de apartament au cea mai mare şansă de a deveni obezi. Masculii castraţi nu sunt privaţi de plăcerile sexuale însă vor scăpa de tendinţa de pseudo-montă pe picioarele oricărei persoane care îi iese în cale.


Tu ce zici?