No SSO cookie

Lu

Ma

Mi

Jo

VI

Sa

Du

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 

Distrofia musculara la Golden Retriever

Ultima modificare: 2010-08-27 | Data publicării: 2010-08-26
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Distrofia musculara la Golden Retriever
Distrofia musculara este intalnita in special in cazul cainilor Golden Retriever. Este o boala rara, dar fatala. Cu aceasta problema se confrunta si oamenii; in cazul acestora din urma, este cunoscuta sub numele de boala Duchenne.  

Distrofia musculara este caracteristica rasei Golden Retriever. Este o afectiune musculara degenerativa, asociata cu deficienta de proteina numita distrofina. Desi rara, boala este extrem de grava si duce, in final, la moartea cainelui.

Avand in vedere ca Distrofia musculara apare la aproximativ 8 saptamani in cazul Goldenilor, oricine doreste sa cumpere un asemenea caine sau este crescator de Golden Retriever ar trebui sa fie interesat de subiect. In acest moment, nu exista un tratament pentru aceasta maladie, insa cercetatorii lucreaza din greu la descoperirea unor solutii pe baza genetica, pentru a putea ajuta si oamenii afectati de aceasta boala. In cazul oamenilor, boala poarta denumirea de distrofie musculara Duchenne.

 

caine in masina

Ce caini sunt afectati de distrofia musculara?


Desi nu se manifesta doar la Golden Retriever, boala apare in special la caini in momentul in care se afla la pubertate. Ca si in cazul bolii Duchenne, distrofia musculara este intalnita de cele mai mute ori la barbati, fiind transmisa de catre cromozomul X, ceea ce face ca un mascul de Golden sa aiba nevoie ca doar unul dintre parinti sa ii transmita gena, in vreme ce o femela va avea nevoie de 2 parinti purtatori.

Si femelele Golden sunt purtatoare ale bolii si pot fi diagnosticate, insa in cazul lor distrofia musculara are o evolutie mai blanda. Din fericire, doar o foarte mica parte dintre caini - masculi sau femele- se confrunta cu aceasta problema.

 

Simptome


Simptomele distrofiei musculare sunt asemanatoare cu cele ale bolii Duchenne la oameni, insa exista si diferente.

Iata ce vei observa la un caine:

  • slabiciune la nivelul muschilor;
  • mers in pozitia de ghemuit;
  • dificultati la inghitire;
  • salivare excesiva;
  • probleme la mestecare;
  • picioare moi;
  • mers dezordonat;
  • dificultati in respiratie;
  • intoleranta la miscare/exercitii fizice.

 

Tratarea Distrofiei musculare


Cainii care sufera de distrofie musculara ar putea sa nu traiasca mai mult de cateva zile de la diagnosticare, daca boala este intr-un stadiu avansat, iar cei diagnosticati rapid mai traiesc cativa ani. De cele mai multe ori, sfarsitul vine datorita problemelor aparute la muschiul inimii. In acest moment, nu se cunoaste niciun tratament pentru aceasta boala.

Chiar si asa, exista cateva vesti bune. Cercetatorii de la mai multe institute au efectuat studii asupra terapiilor genetice la cainii afectati de aceasta boala. Astfel, Institutul pentru Cercetarea Celulelor Stem din Milan a descoperit, in 2006, ca toti cainii care au fost injectati cu celule stem modificate genetic sau donate au aratat o ameliorare semnificativa a simptomelor. Unul dintre cainii tratati astfel a putut chiar sa alerge, cei drept, schiopatand.

Mai tarziu, cercetatorii Centrului National de Neurologie si Psihiatrie din Japonia au avut mai mult noroc, folosind o alta terapie genetica. Ei au injectat cainilor molecule concepute in laborator, care au dus la crearea unui ADN care sa acopere celulule care transmit acest material genetic. Rezultatul? Cainii injectati si-au imbunatatit functiile musculare, iar productia de distrofina a crescut pana la 26% din procentajul normal.

 

golden retriever

Distrofia musculara la caini si la oameni


Aceste studii au implicatii mult mai largi. Prin cercetarea distrofiei musculare canine, expertii spun ca si oamenii care sufera de boala Duchenne pot fi ajutati folosind terapii similare - o speranta pentru pacientii umani care, de cele mai multe ori, sfarsesc in scaune cu rotile si mor la aproximativ 20-25 de ani.

Chiar daca mai este inca un drum lung, trebuind parcurse multe teste si cercetari, aceste terapii ar putea intr-o zi, sa aiba rezultate pozitive atat pentru oameni, cat si pentru caini. Intre timp, testele genetice pot deja identifica cainii care sunt purtatori ai acestei boli.


Tu ce zici?